Lipsa de interes tot mai pronunțată a părinților față de imunizarea copiilor cu vaccinurile din schema națională va duce la reapariția unor boli infecțioase cu potențial grav, atrag atenția medicii. Printre ele: difteria, tusea convulsivă, poliomielita, tuberculoza și nu numai. Datele rapoartelor internaționale privind vaccinarea copiilor continuă să plaseze România în topul țărilor europene cu rate mici de imunizare. La vaccinul împotriva pojarului, de exemplu, România a înregistrat aproape 80% din toate cazurile de rujeolă din UE, potrivit datelor Health at a Glance 2024 al OECD, citate de Hotnews.
Dr. Adrian Marinescu, medic primar de Boli infecțioase, manager al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof.dr. Matei Balș” din București, pledează pentru vaccinare ca metodă salvatoare de vieți și face câteva precizări importante referitoare la cazurile de bală Hansen (lepră) identificate la Cluj.
Tot mai mulți părinți par să fi pus barieră vaccinării copiilor lor, lăsând liberă calea către boli infecțioase grave cu potențial letal sau invalidant.
Ratele tot mai scăzute de vaccinare stau mărturie acestei situații. Astfel, în România, până la finalul lunii trecute, epidemia de rujeolă a produs peste 36.000 de cazuri și 30 de decese, cele mai multe la copii, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică, INSP.
Media vaccinării ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) este scăzută sub 70%, o scădere îngrijorătoare.
Raportul Health at a Glance: Europe 2024 al OECD arată că România a înregistrat 77,8% din toate cazurile de rujeolă la nivelul UE. Și nu este singurul exemplu.
„Mai întâi de toate, ar trebui înțeles că vaccinarea – ca principiu de prevenție – este cea mai bună măsură prin care nu se ajunge la complicațiile din bolile infecțioase. Nu se ajunge la deces. Practic, de-a lungul istoriei, de când vorbim despre vaccin, exact de la acest lucru s-a plecat: și anume că vaccinurile sunt salvatoare de vieți”, subliniază dr. Adrian Marinescu, medic primar de Boli infecțioase, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof.dr. Matei Balș” din București.
Și nu vorbim doar de vaccinul ROR, ci și de celelalte vaccinuri pe care, din păcate, am ajuns să le facem tot mai puțin, adaugă specialistul.
În afară de variolă care este într-adevăr eradicată, adaugă Marinescu, alte boli nu sunt, iar faptul că sunt rare nu înseamnă că lipsesc cu desăvârșire. „Și cred că cel mai bun exemplu este legat de boala Hansen – adică lepra. Această boală a existat și în ultimii ani la nivel mondial, e adevărat, în zone endemice din Africa, din Asia, din America Latină. Ce a ajuns în Europa au fost cazuri de import, cum se întâmplă acum cu acele cazuri de la Cluj”, punctează medicul infecționist.
Ar trebui spus de la început că împotriva leprei nu există niciun vaccin țintit, dedicat. Există date referitoare la faptul că vaccinul BCG ar putea oferi o protecție parțială, însă aceste date sunt incomplete și în mod evident vaccinul în cauză nu are nicio legătură cu lepra ca element țintit. „Pe de altă parte, lepra nu este o boală care se transmite ușor. Pentru ca ea să se transmită este nevoie de un contact prelungit și direct, de persoane care locuiesc în aceeași casă și care vin în contact unele cu altele. Atunci există un risc major și se poate ajunge la situații mai complicate în care sunt multe cazuri. La noi însă, sunt doar cazuri de import, la persoane care eventual au stat în aceeași casă și au avut un contact prelungit cu acele persoane bolnave care erau și netratate”, mai spune dr. Adrian Marinescu.
În fapt, boala Hansen – lepra – este o boală infecțioasă provocată de bacteria Mycobacterium leprae, leziunile cutanate desfigurante fiind prezente la nivelul feței dar nu numai. Boala poate afecta atât adulții, cât și copiii, tratamentul constând în administrarea de trei tipuri de antibiotice în același timp, pe o perioadă îndelungată – între 6 luni și un an – în funcție de forma de boală.
„Problema este când ai o subdiagnosticare, când nu ajungi să ai leziuni cutanate și e greu să pui diabosticul. Este situația în care pacienții cu lepră ajung să aibă simptome după ani de zile. Și aici este de fapt discuția, pentru că, acele cazuri, chiar dacă sunt izolate, unele dintre ele sunt netratate. Din păcate! Și există riscul de a transmite la nivel de focar de familie”, explică dr. Marinescu.
Vaccinul BCG protejează împotriva formelor severe de tuberculoză, este inclus în schema națională de vaccinare și cu toate acestea tuberculoza rămâne o problemă reală în România, comparativ cu celelalte țări ale UE.
Diferența majoră față de lepră ar fi aceea că tuberculoza se transmite foarte ușor, pe cale respiratorie, chiar dacă de apariția ei este responsabilă tot o bacterie – Mycobacterium tuberculosis. La rândul lui, tratamentul contra tuberculozei este unul de lungă durată mai spune dr. Marinescu: „Tuberculoza este o boală prezentă mai ales la grupurile vulnerabile și care poate fi oportunistă. Și atunci, la cei care au un sistem imunitar prăbușit – și, din păcate, nu sunt în număr mic în România – este un risc real. Pentru că mulți dintre aceste persoane nu ajung la timp la medic, nu sunt tratate. Deci, rețeaua noastră de tratament contra tuberculozei funcționează foarte bine, cu condiția să ai un diagnstic corect. Dar, dacă oamenii nu ajung la spital din diverse considerente, din păcate, ei vor reprezenta o sursă pentru viitoare focare”. Plus că tratamentul cu antibiotice este unul pe termen lung și e nevoie ca pacientul să-l urmeze întocmai pentru a se putea obține efectul scontat.
Dintre bolile infecțioase, poliomielita este una de o gravitate deosebită prin mortalitatea indusă, dar și prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viață, potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile.
Virusul poliomielitic este extrem de contagios și se transmite fie pe cale fecal-orală, prin ingerare de alimente și apă contaminată cu materii fecale în care virusul este prezent timp îndelungat, fie pe cale aeriană, prin picături, virusul fiind prezent și în secrețiile nazofaringiene. Cea mai frecventă sursă de infecție sunt oamenii, mai ales copiii cu infecție inaprentă, așa-numiții purtători sănătoși, potrivit CNSCBT.
Forma cea mai comună de boală este cea fără simptome – 95% – însă poate evolua în proporție de 1-5% sub formă de poliomielitî paralitică sau iritație meningeală.
Ultimul caz de poliomielită din România s-a înregistrat în 1992. Chiar dacă riscul de poliomielită nu este unul major în România în acest moment, nu trebuie uitat că în condițiile unui război la graniță și a unor deplasări masive de persoane, la o populație care nu este protejată corespunzător, este foarte posibil să apară cazuri noi. „Și nu doar de poliomielită. Putem vorbi și de difterie și de orice boală, de fapt, care nu este eradicată”, atrage atenția dr. Adrian Marinescu.
În concluzie, mai spune medicul infecționist, n-ar trebui să reinventăm roata: „Pentru că aceste vaccinuri ne-au scăpat de probleme grave de sănătate publică. Și, așa cum spuneam la început, au fost salvate multe milioane de vieți. Așa că ar trebui să ne întoarcem la principul vaccinării”.
