Giorgiana Radu-Avramescu
sfinții, niciodată nu dorm,
ei stau de veghe
în utrenii și vecernii
chipurile senine,
privirea lor pioasă,
mâinile împreunate în rugăciune,
așezate în mozaic și picturi bizantine,
îmbracă pereții lăcașurilor sfinte
iar de acolo,
și din cerul fără de cuprins,
trimit către capetele plecate,
către sufletele în căutarea de sine,
către ochii care plâng neînțelesurile existenței,
trimit licărul nădejdii,
într-o tăcere plină de sens,
în care orice cuvânt, oricare rostire
ar fi de prisos
sfinții, niciodată nu dorm,
ei doar privesc și ascultă
taine ce se spovedesc
doar prin gând
