Florin Tănăsescu
Domnule fost olimpic la matematică, fireşte că n-aveai cum să fii as la toate materiile. Dar o spoială de cunoştinte generale trebuia să se prindă şi de tine, nefericitule…
Dar, se vede treaba, ori eşti bâtă la Istorie, ori eşti dus cu sania prin Finlanda!
Zidul Berlinului nu mai există, mânca-l-ar tata de olimpic! Deci, nimeni nu îţi interzicea să te duci la întâlnirea lideilor Europei privind soarta Ucrainei. Să faci figuraţie, p-acolo, să te tragi în poză. Suficient cât să arăţi lumii că România, totuşi, există. Sau subzistă.
Sau cunoştinţele tale, Nicuşoare, tată, sunt zero barat şi la Geografie. Că ai graniţă cu Ucraina, nu de alta!
Sau poate suntem noi, proşti? Sau, probabil, ne iei de neisprăviţi.
Că te pomenești că lupţi contra duşmanului comun, de unul singur! Ca Zorro. Nicuşoare, tată, iar o făcuşi lată, ce mai tura-vura!
De ce şi pentru ce te-ai dus unde-a- nţărcat Mutu iapa? Ca să spui diasporei de-acolo că „Suntem un popor latin, emoţional”? Hai că ne-au dat lacrimile, nu alta!
Şefu’! Ai cumva şi cunoştinţe de Psihologie, de faci gargară prin Finlanda că românii „trec repede de la agonie la extaz”?
Ei află, în caz că ai uitat, că „şi reciproca e adevărată”: de la extaz la agonie, nu mai e decât un pas.
Cum spuneam; liderii Europei s-au întâlnit la Berlin – în vreme ce te rupeai în figuri pe la Helsinki, spre a constitui un „grup de reconstrucţie şi garantare a păcii în Ucraina”.
Iar dacă oamenii ăia – politicieni născuţi, nu scoşi din joben – spun că România, care are ceva sute de kilometri graniţă cu Ucraina, trebuie să mai cotizeze cu încă ceva procente din PIB, ce faci?
Politica struţului? Bagi capu-n nisipul de la Mamaia şi taci? Iar la trei zile după aia zici: „Sluga!”.
Zidul Berlinului nu mai există, Nicușor Dan. E ca-n şlagărul ăla pentru copii: „Podul de piatră s-a dărâmt/A venit apa şi l-a luat”.
„Viclean copil de casă”, în ce echipă joci? Şi de cine-ţi pasă?
Că de ţară, de peste un an, în niciun caz!
Nicuşoare, tată, poate afli şi tu: Zidul Berlinului nu mai există!
