George Marin
Mare durere a provocat meciul din grupele Cupei României! Mare de tot! Cu greu își aduce aminte cineva de când Petrolul nu a mai primit patru goluri pe propriul teren fără a marca vreunul. Golurile primite sunt multe, enorm de multe, chiar dacă ți le marchează Craiova. Și nu ar fi o problemă dacă golurile acestea îți sunt îndesate în sac de o echipă căreia nu ai ce să îi faci. Craiova încă nu se află în atare măsură, chiar dacă perioada prin care trece ar putea sugera acest lucru. Dar când cei trimiși pe teren joacă de parcă ar fi noctambuli, și fără chef pe deasupra, patru goluri încasate încep să pară puține. Totuși, printre ei, printre alergătorii îmbrăcați în galben-albastru petrecând în pas de dans pe teren, s-au strecurat și câțiva care au dorit să joace cu suflet de petrolist. Bălbărău a salvat câteva mingi care îi căutau plasa, poate și pentru că dorește să își recâștige postul de titular. Dulca, și el, dorește să confirme că a depășit perioada nefastă care l-a ținut pe tușă destulă vreme. Pe undeva, și Rafinha a încercat ceva, ceva, pentru o vreme, dorind să arate că e sătul de zoaiele din Liga 3, unde a fost „parcat” până la iarnă (sperăm că doar atât) pentru a face loc unei alte „plombe” pentru o poziție firavă din lot. O „plombă” care, în acest meci, a arătat cariată gata. A încercat foarte mult Boțogan, învestit chiar în funcția de căpitan pentru acest meci, un tânăr mijlocaș care merită atenție și la Petrolul după ce a căpătat-o la reprezentativele juvenile ale României. Liviu Ciubotariu i-a oferit această încredere, dar situația Petrolului din clasament a răsturnat rapid situația, cerând o linie de mijloc experimentată. De aici și renunțarea la Boțogan ca titular în campionat, poziția de „under” fiind plasată în altă zonă a terenului. Contra Craiovei, Boțogan a pornit în meci cu multă ardoare care, din păcate, nu i-a adus decât un avertisment. În calitatea sa de căpitan al zilei, el nu a găsit fluidul magic prin care dorința de joc să ajungă și la colegii săi care, oricum, păreau puțin receptivi la o chemare războinică, măcar una de orgoliu personal al unuia care tinde a se numi fotbalist. Astfel, cursa pentru cucerirea Cupei României s-a împotmolit în indolența celor mai mulți dintre echipierii Petrolului care au avut parte de mai puține minute de prezență pe teren în competiția pe care noi o numim pompos Superliga și care au fost chemați în acest meci să dovedească meritul lor întru titularizarea mai frecventă. Nu îi vom numi rezerve rememorând afirmațiile conducerii, inclusiv a celei tehnice, conform cărora toți jucătorii sunt importanți, toți fiind pe aceeași treaptă. Eugen Neagoe s-a arătat foarte supărat pentru această situație și a explicat motivele pentru care a apelat la cei prezenți pe teren încă din minutul 1. Înțelegem motivele – asta nu înseamnă că suntem și de acord – dar decizia din meciul contra Craiovei înseamnă cumva a arunca și cu banul și a vedea pe care față cade. Și doar un rezultat pozitiv la Arad ar da gir deciziei de a sacrifica o competiție pentru alta.
