Florin Tănăsescu
Mandatul fiecărui guvern post 90 decembrist a-nceput cu chinurile facerii. După care a început orăcăiala nou- născutului: „Vai în ce hal am găsit ţara!”.
Iar asta din urmă se numeşte moştenire naşpa.
Ne uităm la ameţiţii de azi. Nimic despre viitor, nimic despre dacă o să fie bine măcar la Paştele Cailor. Doar văicăreala: „Ce moştenire grea avem de dus”.
Şi-au pus de încă o reformă. A câta? Nu ne-ntrebaţi, că nimeni nu mai ştie. Cu atât mai puţin ei.
Din moştenire-n moştenire, pân’ la „Veşnica noastră pomenire!”… Cam aşa stă treaba.
Că până şi pământul ne fuge de sub picioare. La propriu, nu după parabolele/figurile de stil brevetate de ministrul Educaţiei.
Codrul? Păi, nu-i departe vremea când îi vom cânta şi lui „Veşnica frunzei amintire!”, de când doamna Diana are dreptate şi când n-are.
Aşa şi-a-nceput acest guvern mandatul: cu greaua moştenire lăsată – vezi Doamne! – de Ciolacu.
Cum ziceai, Nicuşor Dan? „România onestă?” Sau suntem noi, votanţii, tari de urechi şi gura păcătosului grăit-a adevărul: „România funestă”?.
Ce mai ciripeai, tot când pe vremea lui Ciolacu îţi măreai salariul cu 50%: „Nu-i moral, dar e legal”.
Iar mai apoi baţi toba fanfarei de la Cotroceni cu „România onestă”.
Şi-ncă ceva, băiat de casă şcolit pe la Sorbona: „Câte primării are Parisul şi câte Capitala?
Spune-i şi lui Bolojan că „Oraşul Luminilor” are doar una, iar asta în care ai fost şef are nu mai puţin de şase de primării de sector. Acolo nu se poate face reformă administrativă?
Din moştenire-n moştenire, pân’ la „Veşnica noastră pomenire!”.
Că seacă şi apa. Iar asta se trage de la Nicolae Labiş, în caz că vreţi motive. El- nu voi!- a zis ceva de genul: Ciuturile scot din Barajul Paltinu nămolul…
Din moştenire-n moştenire, pân’ la „Veşnica noastră pomenire!”.
C-am avut o ţară, acum colivă, pe care-i puneţi fondanta şi-i aprindeţi lumânarea.
Fiindcă Octavian Paler avea ceva dubii în urmă cu două decenii: „Eu mă întreb dacă România mai există?”.
Poate mai subzistă. Dar pare că se-ndreaptă spre „Veşnica ei – şi a noastră – pomenire!”
