Luiza Rădulescu Pintilie
Sub lumina și oblăduirea unui timp purtător, prin semnificațiile unor străvechi credințe și înțelesurile unor frumoase și unice sărbători, nu numai al curgerii timpului de azi, ci și al veșniciilor pe care le adună istoria și tradiția acestui neam, copiii din corul ”Laurii Blejoiului” au dus, sâmbătă seara, pe scena celui mai frumos târg din Europa – așa cum este declarat târgul organizat la Craiova, urmând să devină, în 2026, ”Capitala Crăciunului” – glas de colindă și cântare sfântă, vestind, cu glasurile lor cristaline și inimile lor pline, binecuvântatele zile ale Nașterii Domnului, cu puternice semnificații pentru creștinii din întreaga lume și ale reunirii, întru bucurie, generozitate și speranță, a familiilor.
Îndrumați de preotul Ștefan Potop – cel care a avut inițiativa înființării, în Parohia Blejoi, a unui asemenea cor – și cel care îi pregătește – inclusiv cu experiența dobândită în vremea când, la rândul său, a fost membru al corului Patriarhiei Române – aproape douăzeci de copii și tineri au dat glăsuire, pe scena – brad amenajată în ”Piața Buzești” din Craiova, unora dintre cele mai frumoase, mai pline de nădăjduire, de lumină și de urare făcută cu inimă curată, colinde înrădăcinate pe aceste meleaguri, duse mai departe din generație în generație. S-au auzit, astfel, dintr-un asemenea loc, peste piață, peste cele patru zări ale țării și ale lumii, sub o ploaie ce părea fără de sfârșit, înălțătoare răsunete de ”toaca-n cer și slujbă-n Rai”, ducând ”colo-n sus și mai în sus”, dinspre ”Vitleem” și alte locuri biblice, vestea minunată a Nașterii și darul făcut lumii de Maica sfântă, vorbind despre închinarea păstorilor la leagănul verde luminos și trimițând către fiece casă și fiecare suflet o frumoasă și de folos urare: ”Să fie de bine la mic și la mare/La toți câți se află la astă adunare/Urăm sănătate la toți totdeauna/Dragoste întreagă și inima bună”.
Ce urare de preț aceasta întru sănătate, iubire și inimă bună, ce lecție frumoasă de viață, ”predată” cu duhovnicie și blândețe de preotul Ștefan Potop, lângă altar, la ceas de Liturghie, ori în sala de repetiție, unor copii spre a-i ajuta să înțeleagă că bogățiile sufletești sunt cea mai de folos avuție, ce plină de speranță, pentru noi toți, această legătură între credința și tradițiile ce ne-au fost dăruite de înaintași nouă, celor de astăzi, și timpul spre care avem la rându-ne datoria să le ducem, spre a ne fi pavăză și ancoră a identității, spre a ne însufleți și ferici, pe toți și pe fiecare, pe mai departe. Și îndrăznesc să adaug convingerii acesteia și rugămintea de suflet de a le deschide unor asemenea colindători, cu bucurie, ușa casei dacă, în curând, vă vor ajunge în prag, ca să primiți, la rându-vă, prin glasurile lor îngerești, neprețuita urare întru sănătate, dragoste întreagă și inimă bună…
