George Marin
Echipa României a încheiat seria de meciuri-test numită „Kaufland Games Trilogy” cu o victorie și două eșecuri. Victoria a fost obținută împotriva Canadei, echipă aflată mai jos decât România în ierarhia World Rugby, dar destul de aproape, în timp ce înfrângerile s-au petrecut în fața a două echipe mai bine plasate în aceeași ierarhie, Statele Unite și Uruguay. În general, victoria într-un meci nu reflectă fidel pozițiile din clasamentele federațiilor internaționale care păstoresc sportul respectiv. Însă, în rugby, ierarhia este aproape mereu respectată, afară de cazul în care se întâlnesc în meci direct două echipe din primele zece- hai douăsprezece echipe.
Evoluția echipei României a avut fluctuații în cele trei partide, mai consistentă și constantă fiind prestația din victoria contra Canadei, echipă care a prezentat șapte debutanți în lot, toți promovați recent de la echipa U20. De aici a izvorât o oarecare diferență de experiență concretizată de echipa noastră în special în prima parte, când a jucat pragmatic, la rezultat. În celelalte două partide, niciodată nu am avut conducerea pe tabela de marcaj. Iar, cu trecerea timpului, cam după minutele 60-65, vigoarea părea că a scăzut, afirmație contrazisă mereu de o scurtă răbufnire de final.
Revenind la ceea ce s-a întâmplat pe teren, este evident că toate cele trei meciuri au fost utile pentru evaluarea fiecărui jucător în parte, și mai puțin asupra unei echipe tip, antrenorul David Gérard folosind un lot de 37 de jucători, dar cu multe schimbări de la o partidă la alta. Motive? Destui dintre jucători activează în Franța – dar prea puțini în Top 14 și pro D2, primele două ligi franceze – unde competiția rulează din plin în vremea acestor meciuri-test. Iar în campionatul nostru, extrem de redus numeric, cu greu găsești valori. Ca să nu mai vorbim că în meciul cu Canada, 6 români din lotul de 23 înscris pe foaia jocului au fost dintre cei naturalizați. Un sfert! S-a putut observa și o caracteristică generală în evoluția formulelor de echipă ale România XV, oricare ar fi fost aceea. Din păcate, această caracteristică este una neplăcută și păgubitoare. S-au comis foarte multe greșeli tehnice care nu numai că au însemnat tot atâtea baloane oferite pentru grămada adversă sau pentru lovituri de pedeapsă concedate oponenților, ci și irosirea unor potențiale puncte pe care echipa noastră le-ar fi putut marca. Și acestea ne-au costat în economia meciurilor, tot așa cum ne-au costat momentele de duritate cuantificate în zece minute de inferioritate pentru propria echipă. Mai mult, în meciul cu SUA chiar am primit puncte în minutele în care am avut superioritate numerică! Poate că au fost mai multe elemente pozitive remarcate de staff-ul tehnic, dar aici menționăm doar unul. Anume, molul rulant a dat roade în puncte în majoritatea situațiilor – puține, din păcate – de atac în apropierea buturilor adverse.
Pe scurt, echipa României poate considera că a făcut un ușor progres în fața tuturor celor trei echipe întâlnite, unele cu o mobilitate mai mare și cu o mai mare varietate de acțiuni puse în practică, încercând să alunge impresia că a rămas la nivelul meciului cu Belgia, din februarie, când a obținut calificarea pentru Cupa Mondială din Australia. Dar, până la competiția de la Antipozi (programată în 2027), la orizont sunt jocurile din Rugby Europe Championship, în care vom înfrunta acasă Belgia și în deplasare Germania și Portugalia. Toate meciurile sunt programate în februarie viitor.
Rezultate: România – Canada 31-21 (12-7), România – SUA 18-26 (8-16), România – Uruguay 21-31 (7-14).
