Luiza Rădulescu Pintilie
Deși e inspirată de alegeri desfășurate în 1883 într-un orășel de provincie, povestea ”scrisorii pierdute” – redată magistal de dramaturgul Ion Luca Caragiale chiar în anul următor – e invocată, la aproape un secol și jumătate, mai de fiecare dată când alegătorii sunt așteptați la urne. Rar loc în care să nu fie identificați Tipătescu, Cațavencu, Zaharia Trahanache, Agamiță Dandanache, cetățeanul turmentat și, bineînțeles, seducătoarea Zoe Trahanache, nu de puține ori multiplicați, fiindcă năravurile corupției, demagogiei, șantajului și manipulării par a se fi prins și în piatră seacă! Scena artei și spectacolul vieții de fiecare zi se regăsesc perfect în buclucașa scrisoare – text de referință pentru punerile în scenă, test pentru politicieni ai zilei, unii dintre ei încadrându-se perfect în tipologiile personajelor care și-au depășit de mult timp notorietatea literară și probă de examen pentru absolveți care susțin examenul de capacitate ori pe cel al maturității. Există replici intrate definitiv în vorbirea curentă, actualitatea satirei de la sfârșitul secolului al XIX-lea având, din nefericire, nu numai… vechime, ci și, privind ceva mai atent la prezent, un viitor pe măsură. Tristă măsură !
În viziunea regizorului Toma Enache, comedia de moravuri ce satirizează aspecte ale societății contemporane lui Caragiale și intrate într-o actualitate pe termen lung tocmai a avut premiera la Opera Națională Română din București și urmează să ducă într-un turneu național scrisoarea, povestea și personajele sale.
”Timpul trece și știu că tuturor ne era dor de un Caragiale clasic, care să respecte în profunzime umorul de situație, de limbaj și de caracter. Mi-am dorit o montare care să readucă farmecul autentic al textului, dar și acea finețe a ironiei care îl face pe Caragiale mereu actual”, a spus Toma Enache despre spectacolul care poartă marca sa regizorală, încredințând distribuția unei echipe
extraordinare de actori: Aurelian Temișan – Ștefan Tipătescu, Monica Davidescu –
Zoe Trahanache, Valentin Teodosiu –
Zaharia Trahanache, Ovidiu Cuncea – Nae Cațavencu, Marius Rizea – Ghiță Pristanda, Claudiu Bleonț – Agamemnon Dandanache, Emanuel Varga – Tache Farfuridi, Dan Istrate – Iordache Brânzovenescu, Cosmin Vîjeu – Cetățeanul turmentat, Ștefan Pârnuș – Ionescu / Popescu, iar scenografia lui Vladimir Turturică. Cu trimitere la… tabla de șah a vieții noaste politice și nu numai, costumele în alb–negru, cu excepția roșului pe care îl poartă unica Zoe, poartă o semnătură care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Doina Levintza.
De la primele reprezentații, se vorbește deja despre valoarea reinterpretării de secol XXI adusă de regizorul Toma Enache, care rămâne în dimensiunea clasică și îi adaugă accente ale propriei forte de creație și inovație artistică.
Cabinele de vot, ștampilele, afișele electorale sunt mai mult decât simple obiecte de decor, fiind învestite cu putere și valoare de simbol recunoscut de oricine a trecut măcar printr-un singur scrutin electoral – dacă nu prin toate cele patru cu care ne-a blagoslovit aglomeratul an 2024 – ori a urmărit știrile de breaking news despre ”actorii” campaniilor electorale și zilele de alegeri.
Și ca încă o dovadă că viața și arta merg braț la braț, însuși publicul intră în rol și primește steagurii roșii și albastre, nu numai în acord cu o replică din piesă despre taberele politice numite astăzi atât de sugestiv ”ai noștri și ai voștri”, dar și cu orientările coloristice ale actualului eșichier politic.
De râsu’-plânsu’, dar mai ales de… votat și de aplaudat!
