Florin Tănăsescu
Şucăr mare pe viaţa mea că n-am avut și eu vreo funcție pân’ acu’… Ăsta a fost şi motivul pentru care ieri mi-am anunţat candidatura la funcția de primar.
Locul lansării mele în lupta pentru putere: Orașul „Totu-n zadar”. Firește, n-ați auzit de el, dar e nou-născut de când cu regionalizarea care „era pe când nu s-a zărit/ azi o vedem, și nu e”.
Locul ales: Căminul cultural care stă cam pieziș. Bașca faptul că n-are acoperiș. Am ajuns acolo cu un atelaj hipo și o fanfară militară reprofilată pe momente folclorice. Asta cânta „Dă mamă cu biciu’-n mine, c-am votat pe știu eu cine!”.
Am coborât de pe capră cu o pungă de plastic pe care scria „Votațimă!”. Acum să nu mă credeți nedus la orele de gramatică, dar am zis că limbajul subliminal transmis fără cratimă ne va face pe toți mai uniți.
Aveam și-un caiet dictando, să vadă votantul că și eu sunt suflet în sufletul datoriilor lui la magazinul fost sătesc. Iar mai nou, orășenesc.
Paza la intrare era asigurată de fostul meu coleg din clasa a VII-a, caftangiul școlii. Că, na! Dacă apărea pe nepusă masă opoziția!
Ăsta a intrat tremurând ca piftia și mi-a zis că p-afară, în fața fanfarei militare, unul face „Trei pași la stânga, linișor/ Și alți trei pași la dreapta lor”.
Am băgat „273 de pași pe minut” – pas alergător, pentru cine n-a făcut armata – și l-am îmbrățișat pe susținătorul meu. Nu-i dau numele, că se supără știu eu cine.
Odată intrat în cămin, a râs cam tâmp, apoi a zis cu subiect și predicat că nimic nu se va scumpi dacă ies eu primar. O reporteriță locală l-a întrebat dacă dă-n scris treaba asta. Imediat a scos o coală de hârtie, format A4, pe care era deja scris: „Candidatul vostru din orașul «Totu-n zadar» nu va crește prețul la muștar!”.
Să mi te ții veselie; bărbații dădeau cu căciulile de podeaua Căminului cultural, femeile-și scoteau basmalele și jucau cu ele „Perinița”.
La sfârșitul lansării candidaturii, s-au încins grătare, au început să cânte chitare. Micii sfârâiau, megieșii aduceau, firește, muștar.
Eu? Păi eu am fost foarte onorat când oaspetele de vază m-a luat de-o parte și mi-a explicat cum va urma să conduc orașul: „Ia-ți un consilier de nădejde, care să crească prețurile la orice. Rupe hârtia aia cu nescumpirea muștarului și scoate castanele din foc cu mâna lui!”.
Deștept om, zău așa! Urma să devin, dar la scară mai mică, un fel de primar-președinte în orașul/țara „Totu-n zadar”.
„Votațimă”, nu fiți fraieri. Dar nu uitați refrenul: „Dă mamă cu biciu’n mine/C-am votat pe știu eu cine!”.
