George Marin
Sunt multe povești care vorbesc despre fantome. Foarte cunoscute sunt, printre altele, fantoma decapitatei Ann Boleyn, a doua soție, din cele șase, a regelui englez Henric al VIII-lea, sau cea a actriței Vivian Leigh plimbându-se prin New York. Unele fantome au beneficiat și de ecranizări. Spre exemplu, fantomei lui Barbă Neagră, fostul pirat Edward Teach, i s-a dedicat un film în anii ´60, o comedie de un umor debordant, nu un horror, o comedie care are oarecare legătură cu un stadion. Mult mai cunoscută este ecranizarea fantomei care bântuia la Opera din Paris. Pe lângă fantomele noastre autohtone, strigoii, sâmbătă seara a mai apărut una. Unde? Tocmai pe Arena Națională!
Să trecem de această introducere dură, dar meritată de entitatea în cauză, și să dezvăluim câteva momente din spectrala apariție despre care vorbim.
Plasat în poziția de apărător central dintr-o linie de trei, Guilherme Araújo Sores l-a avut în marcaj pe Stoian, vârful de atac al FCSB. Cei șapte ani diferență dintre apărătorul petrolist și Stoian (24 față de aproape 17) nu induc a priori și o diferență de valoare în favoarea celui mai mare în etate. Ceea ce s-a văzut mai mult decât clar. Încă din minutul 10 ne-am pus întrebarea dacă nu cumva Guilherme este o fantomă văzând cum mingea nu îl bagă în seamă la duelul pe care l-a avut în careu cu Stoian, căruia Olaru, căpitanul bucureștenilor, i-a venit în ajutor. Portughezul s-a dus după Olaru, iar omul pe care l-a avut în marcaj a înscris nestingherit (min. 10). Altă apariție fantomatică s-a produs prin prezența lusitanului la bara apropiată fiind atras de Miculescu, care singur a intrat în zona lui Onguéné. Astfel, Guilherme s-a trezit făcând marcaj la … colegul său. Stoian, omul lui Guilherme, – repetăm pentru a fi bine înțeleși – a primit centrarea la bara îndepărtată, dar singur-singurel a trimis cu capul, din plonjon, peste poarta aproape liberă, Krell fiind și el mai aproape de bara apropiată centrării (min. 42). Că Guilherme a pierdut duelul cu Stoian și s-a născut ocazia lui Miculescu (min. 38), ori că, aflat într-o poziție cam avansată, stricând linia defensivă proprie, portughezul a mai fost depășit încă o dată la ocazia pe care Dongmo a salvat-o în fața aceluiași Miculescu (min. 45+1), aceste ultime două acțiuni eronate pe care le-am descris par minore pe lângă cele două situații expuse mai sus. Toate aceste prezențe neașteptate în locuri surprinzător de nepotrivite, precum și calitatea de a lăsa să treacă obiecte – rotunde, în cazul nostru – fără a fi afectat au condus la părerea că avem de-a face cu o fantomă pe teren.
O foarte scurtă vorbă despre cifrele din tabel. Jumătate din pasele de lungimi scurtă și medie au fost efectuate în propriul teren, cele cinci pase greșite au fost dintre cele de lungimi medie și mare, adică 40% din total, recuperările au fost mingi ajunse rătăcind în zona lui, iar cele două lovituri libere le-a executat tot în terenul propriu.
Odată lămurite și cifrele, ne amintim că fantomele se sperie de lumină. Din fericire, la pauză, undeva s-a aprins lumina și Guilherme a dispărut de pe teren la reluarea partidei.
La conferința de presă succesivă partidei, antrenorul Eugen Neagoe a declarat că l-a înlocuit pe Guillerme la pauză pentru că a dorit să modifice sistemul de apărare, trecând la cel cu patru apărători. Tot Neagoe a spus că s-a gândit, la un moment dat – moment neprecizat, dar ușor de ghicit – să îl introducă pe refăcutul și nu prea refăcutul după accidentare Roche. Pentru a avea imaginea completă lipiți cele două afirmații ale lui Neagoe la care adăugați evidența că Roche ar fi putut intra doar ca al treilea apărător. Că doar nu era să fie scoși Papp sau Onguéné atâta vreme cât cei doi erau valizi și mai bine ancorați în joc…
