Sfântul Apostol Toma era originar din Galileia. Numele de Toma, în aramaica te’oma, tradus în greaca Didymos, înseamna geamăn. În aramaică și în ebraică, Toma este doar un epitet. La unii creștini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamanul). A făcut parte din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Tradiției, Sfântul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir. Creștinii sirieni din Malabar susțin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma și că a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lângă Madras.
Apostolul Toma este cunoscut de mulți dintre noi ca fiind „necredincios”. „Necredința” sa ar proveni din faptul că nu da crezare mărturiei Apostolilor că Hristos a înviat: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25).
Însă, Apostolul Toma nu se îndoiește de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că Hristos Se afla dupa învierea Sa într-un trup care nu mai poate fi văzut. Sfântul Chiril afirmă că atunci când Toma spune: „dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede…”, el spune de fapt: „Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urma cuielor”.
Cuvintele Mântuitorului: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune pe coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitație în a ne descoperi că natura umană nu este desființată prin Înviere.
În Evul Mediu, el a fost considerat patronul arhitectilor, zidarilor și al pietrarilor.
