Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
îți amintești, era un pui de vifor
odgonul nopții-l clătina în noi
se desfăcuse-o margine a lumii
și se izbea de ceruri și de ploi
privește-ai zis, lumina lor se stinge
le-ngheață-n buze ultimul cuvânt
tăiați un hăț al lumii și zăbala
înfiptă între palele de vânt
va trebui să-i ajutăm odată
ieșiți la porți, strigai c-un palid glas
și fața lumii greu întunecată
se tot izbea ca un desprins zăplaz
era, îți amintești, culoarea nopții
ca sângele abia prelins și crud
și cum vorbeai pe jumătate-nvinsă
cu chipul tău puteam și eu s-aud