Îmbătrânirea – cel mai important factor de risc pentru cancer

Statisticile au scos la iveală că jumătate dintre diagnosticele de cancer apar la persoane de peste 67 de ani. Specialiștii subliniază însă că nu este vorba doar de acumularea de mutații genetice odată cu trecerea anilor, ci și de modul în care corpul uman își pierde capacitatea de a elimina celulele defecte, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 75% dintre cazurile de cancer sunt depistate după 60 de ani, conform datelor Parlamentului European. În Marea Britanie, peste o treime din cazurile noi (36%) apar la persoane de 75 de ani sau mai mult, iar în Statele Unite, 90% dintre diagnostice sunt stabilite după vârsta de 50 de ani.
În România, cele mai multe cazuri de cancer (55,4%) sunt descoperite între 60 și 79 de ani, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică. Aproximativ 29% dintre pacienți au între 40 și 59 de ani, iar bolile oncologice la tineri rămân puține, cu 6,7% dintre cazuri în intervalul 20–39 de ani și doar 0,8% înainte de 20 de ani. Vârsta medie la diagnostic este de 64,3 ani în rândul femeilor și 64,9 ani la bărbați.
Într-un studiu publicat în 2020, în British Journal of Cancer, cercetătorii Ezio Laconi, Fabio Marongiu și James DeGregori au analizat motivele pentru care deși celulele acumulează mutații de-a lungul vieții, majoritatea cancerelor apar abia după vârsta de 50 de ani. „Un adult are aproximativ 40 de trilioane de celule. Este uimitor cât de bine reușește evoluția să mențină cooperarea dintre ele timp de decenii, înainte ca tumorile maligne să devină o problemă”, notează autorii studiului. Explicația ține de biologia evoluționistă. Organismul uman a fost construit să funcționeze eficient cât timp este nevoie pentru reproducere și creșterea copiilor. În trecut, puțini oameni ajungeau la 60 sau 70 de ani, din cauză că bolile infecțioase, lipsa hranei și pericolele din mediul înconjurător scurtau viața. Mecanismele care protejează celulele de transformări canceroase au fost astfel calibrate pentru o durată de viață mai scurtă decât cea actuală.
Odată cu vârsta, mutațiile se acumulează în ADN, iar unele dintre ele declanșează cancerul. Cancer Research UK notează că „vârsta înaintată este principalul factor de risc pentru cancer, reflectând acumularea de daune în ADN-ul celular de-a lungul timpului”. Explicația, deși corectă, este incompletă. Cercetările recente indică faptul că mediul în care funcționează celulele are o importanță decisivă. Țesuturile îmbătrânite devin mai vulnerabile, inflamația se accentuează, sistemul imunitar reacționează mai lent, iar procesele de reparare celulară sunt slăbite. În acest cadru, celulele cu mutații au șanse mai mari să se dezvolte. Echipa coordonată de Ezio Laconi a observat că aceleași mutații oncogene, eliminate rapid de țesuturile tinere, pot prospera în cele îmbătrânite. În experimentele pe șoareci, mutațiile introduse în celulele stem din măduva osoasă tânără erau înlăturate natural, dar în măduva șoarecilor vârstnici s-au multiplicat. „Țesuturile tinere suprimă cancerul prin menținerea unui mediu sănătos care sprijină celulele normale. Țesuturile îmbătrânite permit și chiar favorizează dezvoltarea clonelor de celule anormale”, explică autorii în British Journal of Cancer. Statisticile arată o evoluție asemănătoare pentru cele mai frecvente tipuri de cancer, deși cauzele lor sunt diferite. Vârsta medie la diagnostic este de 63 de ani pentru cancerul de sân, 66 de ani pentru cel colorectal, 71 de ani pentru cancerul pulmonar și 68 de ani pentru cel de prostată. Toate încep să crească vizibil după vârsta de 50 de ani.
Potrivit datelor Institutului Național pentru Cancer din SUA, vârsta medie la diagnostic pentru cancerul de sân la femei era de 62 de ani. Datele din Marea Britanie arată că doar 1,9% dintre cazuri apar între 20-34 de ani, 8,4% între 35-44 de ani, dar 25,6% între 55-64 de ani și 24,8% între 65-74 de ani. Același model apare și în bolile oncologice cauzate de factori externi. Cancerul pulmonar la fumători sau cel de piele, asociat cu expunerea la soare, se dezvoltă tot mai des la vârste înaintate. Fumatul determină cine ajunge să aibă boala, dar vârsta influențează momentul apariției. Chiar și în cazul expunerilor timpurii și intense, cancerele rareori apar înainte de maturitate.
Explicația propusă de cercetători este că organismul tânăr are o capacitate mai mare de a repara și elimina celulele afectate. Țesuturile tinere reușesc, pentru o vreme, să țină sub control daunele produse de factori precum fumul de țigară sau radiațiile ultraviolete. Corpul uman dispune de mai multe sisteme care împiedică apariția cancerului. La nivel celular, celulele deteriorate pot fi eliminate prin apoptoză (moarte celulară programată) sau pot fi oprite definitiv din diviziune prin senescență. În același timp, sistemul imunitar are rolul de a recunoaște și distruge celulele care se comportă anormal. Un alt mecanism, mai puțin cunoscut, este așa-numita „competiție celulară”. Descoperită în urmă cu mai bine de patru decenii, aceasta descrie modul în care celulele sănătoase dintr-un țesut pot identifica și elimina vecinii mai slabi sau defectuoși. Experimentele realizate pe muște și mamifere au arătat că acest proces ajută la menținerea integrității țesuturilor pe tot parcursul vieții. Atunci când competiția celulară funcționează eficient, organismul îmbătrânește mai lent, dar când mecanismul slăbește, degradarea biologică se accelerează. În unele cazuri, celulele normale reușesc chiar să expulzeze celulele cu mutații oncogene din structura epitelială.
Odată cu înaintarea în vârstă, aceste sisteme de apărare devin însă mai puțin eficiente. Sistemul imunitar își pierde vigilența, procesele de reparare celulară încetinesc, iar celulele senescente, care ar trebui eliminate, încep să se acumuleze. Acestea eliberează substanțe inflamatorii care alterează mediul înconjurător al țesuturilor și slăbesc capacitatea organismului de a elimina celulele anormale. „Pe măsură ce tot mai multe celule vecine devin ele însele deteriorate, eficiența eliminării celor anormale scade. Se creează un cerc vicios în care celulele afectate se acumulează, iar țesuturile îmbătrânesc mai repede”, se arată în British Journal of Cancer.
Cercetările genetice din ultimii ani au arătat că, aproape toate persoanele de peste 50 de ani au grupuri de celule cu mutații oncogene în țesuturi care, la suprafață, par perfect normale. Ele pot fi identificate în sânge, în mucoasa esofagiană sau în pielea expusă la soare.
Pe măsură ce anii trec, numărul acestor clone crește constant. La persoanele trecute de 70 de ani, analizele genetice arată că mai mult de jumătate dintre celulele esofagului prezintă deja mutații în gene implicate în procesele care pot duce la cancer.
Totuși, prezența acestor mutații nu înseamnă automat cancer. Pentru ca un cancer să se dezvolte, trebuie să se combine mai mulți factori printre care modificările genetice de un anumit tip, ordinea în care apar și un țesut care permite acestor celule să se multiplice. În unele cazuri, clonele mai puțin periculoase pot chiar să ocupe locul celor care ar avea potențial malign, limitând astfel evoluția bolii.
Fumatul, alcoolul și radiațiile ultraviolete influențează destul de mult apariția acestor clone. La fumători, mutațiile genei TP53, una dintre cele care controlează diviziunea celulară, sunt mult mai frecvente. La persoanele care au urmat ședințe de chimioterapie sau radioterapie apar adesea modificări ale genelor TP53 și PPM1D, un semn că tratamentele, deși utile, lasă în urmă urme la nivel celular. Deși cancerul rămâne predominant o boală a bătrâneții, datele recente arată o creștere alarmantă a incidentei la persoane sub 50 de ani. Acest fenomen a început să atragă atenția cercetătorilor în ultimii ani, pe măsură ce statisticile din mai multe țări dezvoltate indică o tendință ascendentă clară.
Potrivit datelor Societății Americane de Cancer, aproape 30% dintre diagnosticele de cancer la femei au fost stabilite înainte de vârsta de 55 de ani. Mai specific, 1,9% dintre cazurile de cancer mamar au apărut între 20 și 34 de ani, iar 8,4% între 35 și 44 de ani, procente care par să crească în ultimii ani.
Explicațiile acestei tendințe sunt multiple și includ factorii de mediu și stilul de viață specific societății moderne, cum ar fi creșterea ratelor de obezitate la vârste mai tinere, sedentarismul, consumul crescut de alimente procesate, poluarea aerului și apa contaminată cu diverse substanțe chimice. Expunerea la acești factori începe din copilărie și se acumulează mai repede decât în cazul generațiilor anterioare.
Potrivit unui studiu din British Journal of Cancer, există o legătură între unele forme de cancer apărute la tineri, precum cel de sân, și stilul de viață specific societăților industrializate. Evoluția biologică nu a avut timp să adapteze mecanismele de protecție la schimbările bruște din mediul modern.
În plus, diagnosticarea mai precoce și metodele de screening îmbunătățite pot explica parțial această creștere aparentă.
Potrivit Cancer Research UK, aproape 40% dintre cazurile de cancer ar putea fi evitate prin măsuri simple, aplicabile la orice vârstă.
Cele mai eficiente schimbări recomandate de specialiști includ:
1. Renunțarea la fumat. Fumatul rămâne principala cauză evitabilă de cancer, responsabil pentru un sfert din decesele oncologice. Renunțarea completă reduce riscul aproape imediat, iar după 10 ani acesta scade la jumătate față de un fumător activ;
2. Menținerea unei greutăți sănătoase. Excesul ponderal este asociat cu cel puțin 13 tipuri de cancer, printre care cel de sân, colorectal și pancreatic. Controlul greutății prin alimentație echilibrată și mișcare constantă are efecte directe asupra metabolismului și inflamației;
3. Protecția solară. Folosirea cremelor cu factor de protecție, evitarea expunerii la orele de vârf și examinarea periodică a pielii reduc riscul de melanom și alte forme de cancer cutanat;
4. Limitarea consumului de alcool. Chiar și cantitățile moderate cresc riscul de cancer hepatic, colorectal și esofagian. Reducerea la minimum sau renunțarea completă scade riscurile pe termen lung;
5. O dietă bogată în fibre. Fructele, legumele, cerealele integrale și leguminoasele susțin sănătatea intestinală și reduc riscul de cancer colorectal;
6. Reducerea consumului de carne procesată. Mezelurile, cârnații și alte produse din carne afumată sau sărată conțin compuși care pot favoriza apariția cancerului;
7. Activitatea fizică regulată. Minimum 150 de minute de mișcare moderată pe săptămână (mers alert, înot, ciclism) ajută la echilibrarea hormonală și la buna funcționare a sistemului imunitar.
Rata de supraviețuire a pacienților cu cancer s-a dublat în ultimii 50 de ani, în principal datorită depistării timpurii. Când boala este identificată devreme, tratamentul are șanse mult mai mari să funcționeze, iar aici programele de screening sunt esențiale.