George Marin
După ce timp îndelungat aparatul nostru cu Raze Pix a pus placa radiografică asupra evoluțiilor tinerilor sau asupra celor nou veniți în echipa petrolistă, iată că a sosit momentul ca și consacrații să revină în atenție. Paul Papp a fost cel „ochit” în acest meci contra CFR Cluj-Napoca, meci pe care Petrolul îl pornea, prin prisma rezultatelor etapei, din penultima poziție a clasamentului!
De ce să fie un apărător supus radiografiei? Pentru că CFR a prezentat o echipă cu, printre alții, Kurt Zuma, ex-Chelsea, cu 11 jocuri și un gol înscris pentru Franța. Și pentru că în atacul clujenilor, în calitate de adversar direct al lui Papp, a apărut Islam Slimani, ex-Lyon, ex-Anderlecht și altele de acest calibru, om cu „doar” 102 jocuri și 47 de goluri marcate pentru Algeria. Și pentru că Papp se afla deja în posesia a trei avertismente. Și, nu în ultimul rând, pentru prezența a șapte jucători cu profil defensiv în primul „11” trimis pe teren de Neagoe în formula 1-3-5-2, care, cum bine știm, la fel de bine poate fi considerat 1-5-3-2.
Conform așteptărilor, conform cu experiența sa, Papp a avut o evoluție (foarte) sigură în situația în care jucătorul venit în zona pe care petrolistul a acoperit-o s-a numit fie Slimani (mai frecvent), fie Cernigoi, ceferiștii schimbând destul de des pozițiile între ei. Papp a făcut marcaj strâns atunci când a trebuit, incluzând aici și obișnuitele șicane ale apărătorilor asupra atacanților, șicane la care Slimani nu prea a rezistat. Petrolistul a fost decis în intervenții, a recuperat ce a putut recupera mulțumită experienței sale care l-a „trimis” în poziționarea potrivită, a interceptat ce a putut intercepta, a respins ceea ce era de respins și a știut când și cum se poate câștiga balonul în urma faultului comis de adversar. A pierdut unele dueluri, atât la mingile înalte cât și la cele jucate la firul ierbii, pentru că a încercat deposedarea chiar dacă se afla un pic mai departe de adversar. Asta în ideea de a nu accepta ca adversarul să ducă atacul mai departe. Mai mult, pentru a contra afirmația de mai sus, aceea referitoare la numărul de jucători cu profil defensiv, Papp a participat și la acțiuni de atac, altele decât cele din faze fixe, fiind prezent la triunghi de pase în dreapta atacului petrolist, în timp ce zona sa a rămas acoperită de Roche, reprezentativă fiind acțiunea din finalul primului mitan (min. 45). Aceste acțiuni se adaugă și altora în care Papp a avansat în terenul advers fără ca rostul lor să poată fi înțeles pe deplin.
S-ar părea că Papp a realizat un joc dacă nu ideal, măcar aproape de ideal. De altfel și paranteza de mai sus – „foarte”, cu referire la evoluția sa – sugerează că nu totul a fost perfect. Desigur, câteva poziționări mai departe de adversar pot fi trecute cu vederea atâta vreme cât atacul advers nu s-a putut dezvolta. Hai să îngăduim că și primele două din cele trei pase greșite le-am putea clasa, chiar dacă puțin forțat, în aceeași categorie, a trecutului cu vederea. Dar, nu se putea să nu apară și excepția. Cine ce a înțeles din acțiunile pe care Papp le-a înfăptuit în apropierea miezului primului mitan? Cum a putut face Papp un asemenea atac la Slimani încât algerianul să treacă extrem de ușor, acțiune petrecută în zonă centrală, la mijlocul terenului petrolist (min. 19)? Bun, să spunem că Slimani are un dribling senzațional. Dar cum a ajuns Papp al doilea, în spatele lui Slimani, ceferistul fiind cu fața spre minge la lovitura de cap trimisă peste bara transversală din apropierea careului mic (min. 20)? Doar imprecizia loviturii algerianului l-a scutit pe portarul Bălbărău să nu caute mingea prin plasa propriei porți.
Una peste alta, la scorul final favorabil Petrolului (1-0), este imposibil să nu vină în minte faimoasa piesă de teatru a lui Shakespeare „Totul e bine când se termină cu bine”, chiar dacă subiectul piesei nu are nimic de a face cu fotbalul. Dar titlul vorbește de la sine.
