Florin Tănăsescu
Nu știu dumneavoastră ce angoase aveți, dar mie mi se sperie gândul că voi primi vreun pachet. Adică voi mai primi, că precedentul există.
Cum ar fi: Într-o dimineață, taman când postam pe Facebook ceva gen „Poftă bună la cafeluță și-o toamnă drăguță!”, dintr-o furgonetă Fan Curier-Bolojan coboară un zdrahon.
Ăsta-mi intră-n casă, îmi bagă un pachet sub nas și strigă: „Semnează!”.
Cum de vreo treizeci de ani mă visez eu primar, dar n-am noroc, semnez ca edilul.
După ce demarează limuzina, desfac coletul în care era un altul. Iar în ăsta din urmă un pachet. Și tot așa, de ziceai că-s radare-n cascadă, nu alta!
Ajung la final și găsesc scris: „Dă, mă, vaca! Când s-o întoarce curierul, s-o ai la poartă, altfel…”
M-au băgat în boală punctele de suspensie, dar frica mi-a strigat: „Scoal’-te, mă, și fă rost de animal!”.
Am luat-o la sănătoasa spre oborul de vite.
Acolo, numai boi. Pe unii chiar îi văzusem c-o seară-nainte la televizor combătând de zor.
Cât despre vreo vacă, nici urmă de copită!
Taman când tremuram ca piftia, îmi rage-n ureche unul dintre boi: „Vezi vizavi!”.
Trec ulița și-mi apare-n cale un megieș călare pe-o vacă. Și striga -se vedea că a fost om cult la viața lui, dar era sărit de pe fix: „«Dau un regat pentru un cal!»”.
Îi spun că vreau s-o cumpăr. Se uită la mine ca vițelul la poarta nouă, apoi mi-o vinde. Omul, ok, mai adugă că dă lapte numai când aude muzică. După care-și revine și urlă: „Un regat pentr un un cal, afacere de afacere, nu alta!”.
Trag vaca după mine, lăutarul e la coada ei și cântă „Ai, dă mamă cu biciu’-n mine!”.
Ce fac acum? Stau la poartă. De ea, e legată vaca. Aștept curierul să se-ntoarcă.
Lăutarul cântă ce-i trece prin minte.
Cum ar fi: „Un regat pentru un cal, o vită lui Bolojan/ Aoleu și-amar de noi/Măi, măi!”.
Vaca râde de moare, boii din obor pun țara la cale…
