Luiza Rădulescu Pintilie
Mi-a scris aseară toamna pe-o frunză aurie
Un gând de bun găsit ca-n vechile scrisori;
Apoi a închis în plic parfumul de septembrie
Și a timbrat în colț cu rubinia petală a unei flori.
A scris cu -a norilor albăstrii cerneală
Cu litere frumoase, de parcă sunt pictate,
Și-a așezat în rânduri, ca pe-o albă coală,
Mărturisiri nostalgic depănate.
Mă știe toamna de la început de viață
Nu uită că împreună am trecut prin timp
Descoperindu-i și amarul, și dulceața,
Înscrise-n calendarul fiecărui anotimp.
Îmi spune toamna că ține minte bine ziua
În zorii căreia am venit pe lume
Și n-a uitat de-atunci nici steaua
Aleasă să lumineze calea mea prin vreme.
Și mi-a mai scris pe-o frunzuliță ruginie
Că-i fericită de noua regăsire
Și drept dovadă, sub semnătura-i întomnată, pentru mine va înscrie
Un tainic legământ de întinerire.
***
Mi-a scris aseară toamna pe-o frunză aurie
Un gând de bun găsit ca-n vechile scrisori;
Apoi a închis în plic parfumul de septembrie
Iar după ce- a timbrat în colț cu rubinia petală a unei flori
A presărat un strop de praf stelar direct din cer.
