Giorgiana Radu-Avramescu
Bună seara, dragul meu, oriunde ai fi! Chiar de în preumblări vănătorești, după stele țințești, eu te aflu aici, acum, privind asfințitul care în culori calde pictează peisajul ce ni se arată. Tu îmi povestești cum lumina cade din cer, eu completez cum ea se așterne peste noi, peste văi, cum scaldă pământul, oamenii, viețuitoarele, cum totul se lasă în brațele soarelui blând, în retragerea lui tandră la odihnă, lăsând noaptea să-și vină în fire, să se manifeste cu ale ei toate.
Noaptea, ca și ziua, își are dreptul la întâmplare, la existență, la trăire. Noaptea nu înseamnă neapărat somn. Nu înseamnă musai sfârșit. Noaptea este visare. Noaptea înseamnă la rându-i început. În miezul ei se întâmplă iubiri, în adâncul ei se nasc țintele înalte, se pun la cale drumuri lungi, rute neocolitoare. În tăcerea nopții, la lumina ei difuză, se scriu povești nemuritoare. La pieptul ei își găsesc odihna călătorii neobosiți, aceia care nu cunosc astâmpărul vieții, care doar punându-și obrazul pe umărul nopții, află răspunsuri, descâlcesc încurcatele ițe ale existenței.
Cum se diferențiază noaptea de zi? Ziua, prea repede totul se consumă, se trece cu vederea, în grabă, esențialul. Alergăm prin zi de la un capăt la altul, de la o stare la alta, de la un ins la altul, de la o situație la alta. Pe când, noaptea, dă răgazul unei conștientizări anume. În tihna ei, reușim să vedem mai clar ceea ce bine ne face. În oglinda nopții, clipa fericirii se arată mai clar. În surdina nopții, auzim curat sunetul glasului pe care mereu și mereu l-am asculta, glasul acela care știe a rosti vorba suavă, cuvântul dragostei mărturisite, împărtășite. Căci dragostea fără ecoul venit din direcția opusă nu are însemnătate, nu-și are împlinire. Dragostea, fără ecou, devine irosire a unui suflet care nu-și află perechea, un suflet singur, rătăcit în arealul timpului vremelnic.
Simfonia nopții dă prilejul reflecției sinelui, în raport cu tot ce-l înconjoară. Cu tot ce-l consumă. Așa afli adevărul despre tine, despre ceilalți. Privind fără rețineri, fără opreliști, prin ochii nopții, luminați de lună și stele, fără perdeaua cotidianului care în eroare induce, de multe ori. Fără imaginea distorsionată a zilei. Noaptea și tu însuți, tu însăți. Noaptea și multele care se petrec în zile care propagă minciuna, de după lumina soarelui, care totul îmblânzește, care face să pară mult, acolo unde puțin e.
Noaptea, dragul meu, e prilej de bucurie, de vederi nevăzute, de întâmplări neîntâmplate, dar nu imposibile, de constatări triste ori înduioșătoare, de tine cu tine, de tine cu mine, de …Așa încât, în întâmpinarea acestei frumoase nopți de sfârșit de vară și început de toamnă, îți spun ca mereu:
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
