Acest Sfântul Chiriac s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în cetatea Corintului. Tatăl lui se chema Ioan, fiind preot al bisericii din Corint, iar mama lui, Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, citeț fiind la aceeași biserică. Împlinind optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim și a fost făcut călugar de marele Eftimie. Și arătând multă nevoință și mustrând pe cei ce urmau greșelilor lui Origen, și cu lucrarea lui Hristos făcând multe minuni și ajungând la adânci bătrâneți, a trecut din viață. Era blând și bun primitor, spunând mai înainte cele ce aveau să fie din dumnezeiasca descoperire. Era mare la trup, cu cuviință și cu dar, păzind toate părțile trupului întregi, neschimonosindu-se cu nimic din pricina bătrâneții. A fost și egumen câțiva ani, la Lavra Sfântului Hariton.
