George Marin
Prezent pentru a doua oară pe poziția de mijlocaș dreapta – o schimbare față de postul pentru care a fost adus la Petrolul – Tolea a atras atenția Aparatului cu Raze Pix după prestația surprinzător de bună din meciul precedent de la Ovidiu. Ce-i drept, în acest meci contra Dinamo, ca și în cel precedent, contra Farul, Tolea a beneficiat de o altfel de îndrumare tactică, spre deosebire de acea partidă, tot de la Ovidiu, dar din campionatul trecut, în care Tolea a fost utilizat apărător stânga și în care Mutu s-a făcut că nu vede dificultatea în care tânărul petrolist a fost pus permanent. Situație surprinsă de o altă radiografie.
În partida contra Dinamo, Tolea a fost umbra lui Opruț de-a lungul întregii benzi. Și de-a lungul întregii perioade în care cei doi s-au aflat împreună pe teren, adică până când Tolea a părăsit terenul (min. 65). Au existat doar două excepții a acestei sui-generis îmbrățișări sportive. Prima s-a întâmplat când Tolea a fost nevoit să îl părăsească pe Opruț și să vină în centru pentru a face marcaj lui Musi, Ricardinho revenind agale din depărtări (min. 9). Așa că aproape toate cifrele din tabel înregistrate sub liniile paselor au fost legate de duelul său cu Opruț. Plus că aceasta este și o cauză pentru care valorile din tabel nu se duc spre cer. Cu cei doi, anihilându-se reciproc, mingea a căutat alte căi. A doua excepție s-a petrecut la aruncarea de la tușă efectuată de Ricardinho și prelungită, cu capul, de Gicu Grozav, când Tolea a fost blocat de Boateng să împingă spre poartă mingea care nu era hotărâtă dacă să intre în plasă sau să treacă de partea cealaltă a barei (min. 43). Mingea a ales varianta secundă, consemnând, astfel, o mică ocazie petrolistă – prima de până atunci a meciului! – chiar înaintea deschiderii scorului în poarta opusă, păzită de Krell (min. 44)
Ori singur, ori prin mișcările echipei, Tolea și-a găsit spațiu liber în zona sa din dreapta pentru a primi balonul în apropierea porții adverse. Dar, fie mingile lungi care au fost adresate au avut traseu imprecis (min. 5, de la Papp), fie Tolea nu reușește driblingul prin care să își deschidă drum spre poartă (min. 10, de la Grozav), fie Opruț este mai rapid (min. 12, tot de la Papp), fie Tolea nu controlează corect balonul (min. 16, de la Jyry), fie, tot el, pentru un vârf de bocanc nu agață balonul la marginea careului pentru a ajunge frontal pe direcția porții adverse (min. 24, de la Roche), fie, în sfârșit, reușește recepția și trage spre poartă (min. 13, de la Mateiu, șut deviat în corner). După cum se vede, pentru Tolea a fost un debut de meci intens, ținând defensiva dinamovistă în alertă în ciuda dominării teritoriale a bucureștenilor. Practic, Tolea s-a încadrat perfect în acest joc „italian”, strâns, închis, circumspect de ambele părți.
La reluare, cu un 0-1 în cârca Petrolului, după ce a tras un șut cam departe de țintă (min. 51), Tolea a creat cele două ocazii petroliste din prima jumătate a mitanului secund. Ocazii deloc mici, dacă nu cumva cele mai mari reușite de petroliști! Înghesuit în tușă, Tolea a reușit o pasă de mare efect care l-a dus pe Jyry pe un câmp liber până în apropierea liniei de poartă, de unde finlandezul a ratat întru disperarea cuplului Chică-Roșă – Grozav, ambii așteptând doar să trimită balonul în poarta nepăzită (min. 55). Apoi, sub un apăsător 0-2, Tolea a recuperat balonul, a pătruns până la linia de tușă și a trimis balonul spre poarta dinamovistă. Nici mingea nu a găsit altă traiectorie decât pe aceea paralelă cu linia porții, dar nici vreun alt coechipier nu a zvâcnit să o facă să parcurgă câțiva centimetri pentru renașterea speranței (min. 63).
La două minute după această ocazie, Tolea a fost înlocuit cu elvețianul Oscar Correira Ferreira, noul sosit în tabăra petrolistă, căruia i-am putut admira barba și câteva mici probe disparate din calitățile sale tehnice. Introdus pentru „cross-ul său foarte bun, cu care poate să arunce mingi în fața porții” – Liviu Ciubotariu dixit la conferința de presă de după meci – Oscar s-a dovedit fără cross și mai puțin mobil în teren decât Tolea. Și, evident, mai puțin eficient dacă judecăm după realizările pe care placa radiografică le impresionează în dreptul fiecăruia.
