George Marin
Aparatul cu Raze Pix și-a orientat deseori atenția asupra celor care ocupă postul de apărător lateral stânga, post a cărui acoperire se află în suferință de ceva vreme, căutările încă nedescoperind soluția optimă. Cu toate acestea, Robert Sălceanu, venit de la Farul, a părut să capete o oarecare prioritate în titularizare. De aceea, el a ajuns sub atenția noastră în acest meci cu Unirea Slobozia.
Partitura așezării în teren a fost respectată de Sălceanu în marea majoritate a timpului. A avansat în lungul liniei în momentele de posesie și și-a păstrat poziția în linia defensivă, coordonându-se cu ceilalți colegi pentru a nu anula adversarilor poziții de ofsaid. A fost evident că el și-a păstrat pozițiile stabilite la antrenament și pentru momentele fixe ale jocului. Până aici, toate bune dacă nu ar exista și momentele dinamice ale jocului. Mecanismul echipei i-a oferit posibilitatea de a trimite numeroase centrări, dar niciuna dintre cele valide nu a fost reluată spre poartă de coechipieri. Dincolo de calitatea lor, numărul ridicat de centrări trimise constituie un punct pozitiv, ca și celelalte șapte situații bine rezolvate (niciuna cu pericol maxim pentru poarta petrolistă). Cele mai multe astfel de momente notate în dreptul lui Sălceanu s-au petrecut în prima parte și au fost legate de permanentul său duel cu Afalna, întrerupt doar de momente de împotrivire cu Bărbuț după introducerea acestuia în zona sa concomitent cu mutarea lui Afalna în centrul atacului ialomițean. Chiar și cu noul adversar în față, Sălceanu tot a avut parte de dueluri cu Afalna, prin mersul jocului. Au fost chiar mai multe întâlniri cu Afalna în partea secundă decât în prima pentru că, în primul mitan, jocul s-a desfășurat mai mult pe partea opusă „dueliștilor” menționați. De unde și numărul redus de pase executate de Sălceanu.
Partea a doua a oferit, după cum spuneam, mai multe momente directe între Sălceanu și Afalna. Cele mai multe au fost în favoarea camerunezului devenit ialomițean prin natura serviciului. Primul sfert de oră a fost dificil pentru petrolist. Nu mai enumerăm situațiile neplăcute prin care Sălceanu a trebuit să treacă în cele 45 de minute de după pauză, nouă la număr, dar putem afirma că evoluția sa ulterioară acestui prim sfert de oră a fost afectată. De altfel, întreaga evoluție a lui Sălceanu a fost în ton cu evoluția echipei, una fără nerv, fără zvâc, doar Doukansy și Dongmo părând ceva mai „înțepați”. Greșeala lui Sălceanu a fost ultima din seria erorilor succesive comise de jucătorii ploieșteni la golul primit. Dar, după cum spuneam, neimputabilă doar lui. Din lovitura adversă respinsă de portarul Bălbărău, mingea a ajuns în mijlocul careului petrolist. Sălceanu se retrăsese corect în prima fază a atacului ialomițean, dezvoltat pe partea opusă lui, dar a privit doar în direcția balonului fără a se informa despre pozițiile adversarilor în careu. Ar fi fost suficientă o clipire din ochi înspre lateral. O „scăpare” care, dacă nu ar fi fost, l-ar fi putut duce pe „under” – ul nostru în situația de a încerca blocarea șutului inamic. Nimeni nu garantează că ar fi avut succes, dar ar fi arătat că el nu joacă din instinct, ci și cu judecată. Ca o observație suplimentară, am văzut mulți jucători tineri, despre apărători vorbim, care nu au ochi pentru pozițiile adversarilor, trezindu-se puși de ei-înșiși în situații dificile. Sunt elemente care, presupunem, se lucrează în perioadele de după inițiere, atunci când începe adevărata perioadă de dezvoltare. Fără această bază, mulți dintre aceștia privesc degeaba spre viitorul glorios după care tânjesc.
