George Marin
Aparatul cu Raze Pix a avut o alegere dificilă referitoare la jucătorul petrolist asupra căruia să pună placa radiografică. Oferta a fost bogată dintr-o dată. Dongmo și Sălceanu au fost titularizați pentru prima dată în campionat, iar Tolea a fost așezat în poziție de mijlocaș dreapta după ce era cunoscut, de la Petrolul și de la Blejoi, drept apărător stânga. Alesul final a fost primul nominalizat pentru că lipsa lui Tidiane Keita s-a făcut simțită în echipă. Iar Dongmo a fost adus tocmai pentru a suplini „gaura” de la mijlocul terenului. Misiunea este mai complicată atunci când joci cu echipa lui Hagi, iar „regele” – doar pe teren, nu și pe marginea lui, îndrăznim să ne facem publică opinia – s-a bucurat că Petrolului îi lipsește unul dintre stâlpii apărării, Yohan Roche, chemat la echipa națională a Beninului. Sub o potențială absență s-a aflat și Tommy Jyry – așa ar fi fost planul „marinarilor” – dar selecționerul finlandez nu l-a mai convocat pe Jyry.
Așadar, camerunezul Dongmo s-a aflat în fața unei sarcini dificile. Habar nu a avut el că Liviu Ciubotariu a declanșat o minirevoluție în echipă. Binevenită, completăm noi. Pe el l-a interesat jocul. A dovedit-o, curios, și prin indicațiile pe care mâinile sale rareori au încetat să le arate către coechipieri. Abia spre final s-a temperat, probabil din cauza oboselii. Însă, indicațiile sale nu au avut caracterul celor de „tip Alibec”, ci au fost de bun simț tactic, al jocului. Departe de a-i aplica sintagma „antrenorul din teren”, Dongmo a arătat câteva calități tehnice remarcabile atâta vreme cât vigoarea nu îl părăsește. A trimis câteva pase foarte bune și foarte precise, la distanțe medii și mari, deschizând zone libere sau mutând jocul la timpul potrivit, demonstrând că stângul lui are „luneta” bine reglată. Amintim doar pasa pentru Tolea, al cărui șut a izbit stâlpul porții constănțene (min. 8) și pe cea către Sălceanu, după o intercepție proprie (min. 37). Cât despre așezarea pe teren, Dongmo a respectat planul inițial, după cum și Liviu Ciubotariu a explicat la conferința de presă succesivă partidei.
Toate bune și frumoase dacă, după minutul 55, Dongmo nu ar fi dat semne de oboseală. A continuat să acopere spațiile din fața apărării, dar atenția sa – ori și concentrarea? – l-au făcut să pună în pericol pierderea posesiei în zone sensibile. Pasele sale tactice înspre înapoi au fost moi (min. 55, interceptată de adversar în buza careului, cu ocazie constănțeană, min. 59, la limita intercepției, min. 77, dar a recuperat tot el), după ce în prima parte a mai avut o asemenea idee nepotrivită, trimițând cu capul, pe spate, pe „neve” cum s-ar zice, o minge pe care Ișfan a fost gata-gata să o înhațe (min. 21). Greu de stabilit de ce Dongmo a părut obosit atât de devreme în condițiile în care a jucat două etape din trei pentru Vardar Skopje. Ar fi ritmul jocului din campionatul macedonean mai lent sau Dongmo a „scăpat” din pregătirea dinaintea începerii campionatului? Dar Dongmo a jucat și patru meciuri de cupă europeană, dintre care integral ultimele două. Poate că pauza pentru meciurile echipei naționale va găsi răspuns acestei dileme.
Acest implant defensiv la mijlocul terenului s-a dovedit util la Constanța atâta vreme cât Petrolul a atacat menajând deplasările pe teren ale lui Dongmo. În aceste perioade, cât și în cele ale fazelor fixe, el și-a putut trage sufletul. În intensitatea jocului de atac al Farului, Dongmo a mai slăbit ritmul, după cum arătam mai sus, viteza acțiunilor adverse nefiindu-i foarte convenabilă. Așa a ieșit și faza acordării loviturii de pedeapsă prin care Farul a câștigat meciul (min. 81). Viteza nu l-a ajutat să acopere „gaura” din flancul drept al apărării, acolo pe unde a pătruns Sima. Oricum, lui nu i se poate imputa total. Nici măcar momentul faultului. Pe teren, arbitrul Flueran a lăsat jocul să curgă. Poate că a văzut bine, poate că el nu acordă penalti când nu este absolut sigur, dar Popa, de la VAR, l-a chemat la monitor. Reluările video nu sunt absolut clare, ba chiar se poate spune că Sima l-a călcat pe Dongmo.
Ca să tragem o concluzie, se poate face afirmația că Dongmo, alături de ceilalți nou titularizați, aduce un suflu nou în echipă. Este adevărat, el nu este Tidiane Keita, mai degrabă el este un Diomandé mai rafinat, mai bun pasator și ceva mai mobil. Rămâne de văzut cum va sta cu forța, dacă viteza cu greu va putea fi ameliorată.
În fine, scurte vorbe și despre ceilalți doi titulari. Sălceanu pare să „amenințe” poziția pe care Țicu o stăpânea autoritar până în momentul accidentării, iar Tolea s-a dovedit o surpriză plăcută în noua sa poziție, evoluând cu mare ambiție în exact aceleași fire de iarbă ale terenului în care Mutu – da, el! – l-a lăsat fără ajutor, strivit de armeanul Grigoryan în meciul precedent de la Ovidiu.
