Eurovision revine la Viena, templul muzicii clasice preferat în locul oraşului montan Innsbruck, a anunţat ieri postul public de radio şi televiziune austriac ORF, organizatorul concursului de muzică de anul viitor, a cărui finală este prevăzută pentru 16 mai.
Capitala cu peste două milioane de locuitori s-a înscris în cursă cu sloganul „Europe, shall we dance?” (Europa, dansăm?), încurajată de succesul ediţiei din 2015, după triumful drag queen-ului cu barbă Conchita Wurst. De data aceasta, tânărul artist JJ, un contratenor austro-filipinez în vârstă de 24 de ani, a cucerit trofeul.
„Reputaţia Vienei, considerat unul dintre cele mai importante oraşe din lume din punct de vedere muzical, şi poziţia sa în inima Europei o fac oraşul gazdă ideal” pentru această a 70-a ediţie a concursului, a spus într-un comunicat Martin Green, directorul Eurovision.
Viena a găzduit Eurovision şi în 1967, la puţin peste zece ani de la înfiinţare. Dar evenimentul nu mai are nimic de-a face cu începuturile sale: acum extravagant, spectaculos şi adesea kitsch, este urmărit de 166 de milioane de telespectatori din 37 de ţări şi atrage noile generaţii pe reţelele de socializare.
În fiecare an, are partea sa de controverse: deşi şi-a cerut scuze ulterior pentru declaraţiile sale, Johannes Pietsch, alias JJ, a regretat după victoria sa participarea Israelului la concurs, în ciuda ofensivei mortale din Gaza, sperând că ţara va fi exclusă în 2026. El a cerut, de asemenea, „o mai mare transparenţă” în ceea ce priveşte votul publicului, care a propulsat pe locul al doilea în acest an la Basel pe cântăreaţa israeliană şi supravieţuitoare a atacului sângeros din 7 octombrie 2023, Yuval Raphael.
Şi pe străzile Elveţiei, la fel ca în Suedia cu un an mai devreme, manifestanţii pro-palestinieni s-au deplasat pentru a-şi face auzită vocea.
Unele ţări au fost deja excluse din concurs, cum ar fi Belarus în 2021, după realegerea contestată a preşedintelui Alexander Lukaşenko. Rusia a fost exclusă un an mai târziu, după ce a invadat Ucraina.
Eurovisionul este, de asemenea, o mare sărbătoare a toleranţei, oferind o vizibilitate importantă comunităţii LGBT+. Dovadă stă faptul că Viena a instalat în 2015 semafoare pietonale care înfăţişau cupluri gay în locul omuleţului singuratic. Apreciate de public, aceste pictograme au rămas şi s-au răspândit în mai multe oraşe din Austria.
Ceea ce nu a fost pe placul partidului austriac de extremă dreapta FPÖ. Câştigătoare a alegerilor legislative de anul trecut, chiar dacă nu a reuşit să formeze un guvern, partidul a denunţat „un spectacol queer, de stânga şi woke” şi a subliniat „iresponsabilitatea” Austria, vizată de o procedură a Comisiei Europene pentru deficit excesiv, se află sub „un munte istoric de datorii”.
În Elveţia, costul evenimentului a fost estimat la câteva zeci de milioane de euro.
În ciuda acestui cost semnificativ, primarul social-democrat Michael Ludwig s-a declarat „pregătit” să accepte provocarea, lăudând o capitală „cosmopolită”, obişnuită cu evenimente internaţionale, cu „capacităţi enorme de cazare” şi extrem de bine conectată cu restul Europei prin avion şi tren.
Eurovision va avea loc, ca şi în 2015, în Wiener Stadhalle, o sală de concerte cu o capacitate de până la 16.000 de persoane. Innsbruck, din Tirol, a mizat pe cartea alpină şi pe „ospitalitatea” sa pentru a câştiga, dar oraşul cu 132.000 de locuitori a pierdut duelul în faţa capitalei.
