Giorgiana Radu-Avramescu

Buni zori, dragul meu, cu aer curat și buchete de flori! Cu păduri care de pe munte cad. Buni zori, în acorduri de chitară, cu sunetele vibrante de pantam. Bun găsit, după zile intense, după nopți de nesomn. Ți-aș povesti fiecare ceas, fiecare clipă, fiecare pas, fiecare respirație, dar nu știu literele să le așez, nu știu alfabetul trăirilor să-l găsesc, pe cel potrivit, care neiventat îmi pare pentru toate câte s-au întâmplat, pentru toate câte s-au simțit.
Înainte, însă, notez aici câteva versuri care legătură n-au cu nimic. Ele doar îmi cercetează gândul, și nu vreau să le pierd.
„Se-ntâmplă uneori să uit de tine/ se-ntâmplă adesea ca să uit de mine/ se-ntâmplă un crochiu din ieri și azi/ se-ntâmplă filmul zilei care vine/ se-ntâmplă oameni care să iubească/ se-ntâmplă oameni care să urască/ se-ntâmplă dragostea curată/ dragostea cu lacrimi apretată/ se-ntâmplă regăsiri din alte vieți/ inimi ce-au alergat prin timp, după iubiri, și nu averi/ se-ntâmplă ca să așteptăm cuminți/ ceva ce nu știm, dar sigur o să vină…”. Păstrează tu, dragul meu, aceste frânturi de gând și dă-le continuitatea potrivită.
Și, pentru că eu am notat în calendar, cu privirea, pe coala imaculată a cerului, ziua de 14 august, îți las aici cuvintele bunilor tăi prieteni, Marina Almășan și jurnalistul Ionel Stoica, despre tine, despre noi, despre…
Iată ce spune Marina: „Prea târziu în noapte m-am întors acasă, pentru a mai posta cumulul de emoții felurite, cu care m-am întors de la… comemorarea? aniversarea?… de la Sângeru. Nu știu ce termen să folosesc, căci pentru mine Lucian nu a plecat “Dincolo”, ci doar puțin mai încolo. Și nici măcar lumânările aprinse în fiecare an la căpătâiul solemnului său “culcuș pentru eternitate” din “fundul curții” (folosesc, iată, cea mai “mioritică” expresie cu putință!) nu reușesc să mă convingă că, acolo, sub lespede, Lucian a tăcut pentru totdeauna…
Vorbeam de emoții felurite. Și voi începe cu cele mai importante pentru mine: am dat de o Giorgiană “redescoperită”: deși la fel de fragilă și frumoasă, parcă mult mai puternică. Oricum, anii din urmă ai poetului au călit-o cât 200 de războaie. Dar i-au lăsat intactă sensibilitatea și i-au oferit curajul de a merge înainte, de a încerca lucruri noi, de a se arunca în muncă, iubire și poezie. De altfel, ieri, am și primit autograful Giorgianei pe cartea sa de poezii, lansată cumva “în umbra” zilei care, fără doar și poate, i-a aparținut lui Lucian.Apoi am descoperit-o, cu un alt gen de emoție, pe Luciana, fiica poetului. O știu… de dinainte de a se naște, anticipând-o în povestea de dragoste “interzisă” pe care o trăia Lucian, fugind de ochii lumii, la Sângeru. Am văzut-o pe Luciana crescând, i-am lăudat talentul literar încă din anii când, copil fiind încă, susținea o rubrică șăgalnică în revista mea. Luciana e acum domnișoară, mama îi va serba curând majoratul, iar de acolo, de Sus, tatăl ei va fremăta de bucurie, văzând-o cât de frumoasă este și cât de multe din ale sale au rămas, prin ea, pe pământ…
Am avut și emoția revederii unor oameni speciali: pe fostul meu coleg minunat din TVR Ionel Stoica, pe fermecătorul istoric Adrian Cioroianu, pe actorii plini de har (și de haz) Eugen Cristea și Sergiu Cioiu, apoi o mulțime de frumoși necunoscuți, legați de Lucian prin fire nevăzute, dar cu siguranță trainice. A fost și emoția glăsuirii în fața lor. Despre Lucian, firește, despre “brânciul” dat de el poftei mele de a deveni jurnalist, încă din adolescență. Despre alte multe lucruri și oameni frumoși, pe care mi i-a adus în viață.
A mai fost și emoția ascultării unei muzici nepământene parcă, strecurată în program de Giorgiana, cu ajutorul a doi artiști plini de har (Maxim Belciug și Gabriel Bălașa), unul ciupind strunele chitării, celălalt – mângâind straniul instrument “marimbafon”, arătând precum o farfurie zburătoare din bronz și slobozind sunete cosmice care sigur au ajuns până la steaua de unde Lucian ne privea adunarea…Și o altă emoție, amestecată cu bucurie, a fost însoțirea mea de către Luminița și Sașa, poate cei mai de demult și loiali colegi și prieteni din TVR, alături de care am țesut frumoase amintiri, multe dintre ele avându-l în preajmă și pe Lucian.
Pe 14 august 2025, în atmosfera plină de poezie a Muzeului Pietrei din Sângeru, Giorgiana Avramescu ne-a mai demonstrat încă o dată, prin această superbă poveste pe care a pus-o în pagină, că iubirile adevărate nu mor niciodată. Eu una am înțeles-o foarte bine.”
După cuvintele Marinei, citește-l și pe Ionel Stoica. Așa a văzut, așa a simțit el: „Sunt tot mai convins că în ajun de mare sărbătoare a „SFINTEI MARIA”, popasul nostru anual în Sanctuarul de piatră, spirit și duh de la SÂNGERU, localitate bine gospodărită,cuprinsă de îmbrățișarea blândă a Subcarpaților prahoveni,devine un pelerinaj de suflet tot mai drag tuturor.
În locul sfințit de truda și frumoasa,dar poate de puțini înțeleasa „nebunie” a unuia dintre cei mai iubiți poeți ai noștri – LUCIAN AVRAMESCU; un loc în care veșnicia pietrei meșteșugită de om sau natură,te întâmpină și te uimește la orice pas,prin cele peste 2000 de obiecte adunate de oriunde și cu orice preț în ultimele decenii de viață ale poetului, vii sub tremur de emoție și curată evlavie. Apoi,după câteva ceasuri,pleci copleșit de mai mari emoții și trăiri, dar și de o suavă reverie.
E locul sacru în care a văzut lumina,atât pentru întâia,dar și ultima oară,poetul! LUCIAN AVRAMESCU, drag și prețuit coleg de generație.Locul în care își doarme… nemurirea poetul !
Ieri,14 august, Lucian ar fi împlinit o vârstă încrustată într-o cifră simbolică: „77”. Dar, cum se știe, acum 4 ani, pe 12 decembrie 2021, l-a ajuns graba plecării dintr-o lume în care a realizat că îi este tot mai greu să ne „SPUNĂ PRIN CUVINTE, CĂ PUȚINE MAI SUNT PE PÂMÂNT LUCRURI SFINTE, CĂ INTRĂ IUBIRI PREMATUR ÎN MORMINTE!”
Gazdele și amfitrioanele evenimentului de suflet de la Sângeru: GEORGIANA RADU AVRAMESCU și fiica ei ANA LUCIANA AVRAMESCU, ajutate atât de ținutele alese,de machiaj,și „decorul” natural din curțile conacului-muzeu al pietrei, ctitorit de al lor drag soț și tată, au fost precum vestitele vestale antice de la miticul OLYMPIA-veghetoare și păstrătoare ale focului olimpic! Da, prin Georgiana și Luciana (care în octombrie va împlini 18 ani), „focul sacru” al poeziei și vieții lui Lucian Avramescu străbate și învinge timpul!
Într-un fel, fără ca, datorită vârstei, să fi participat vreodată la minunatele întâmplări artistice patronate, acum mai bine de patru decenii, de poetul Lucian Avramescu, „Serbările Scânteii Tineretului”, Georgiana, prin alegerea invitaților,prin modul cum a gândit și a condus evenimentul și, mai ales, prin atmosfera creată, a izbutit să reînvie, peste ani, spiritul elevat al „Serbărilor…” din anii 1981-1985, anii cei mai frumoși ai îndrăgitei manifestări cultural-artistice desfășurată sub egida cotidianului tineretului.
MUZICA și mai ales POEZIA au dominat și au definit seara de poveste de la Sângeru.
*Doi extraordinari și unici artiști, MAXIM BELCIUG și GABRIEL BĂLAȘA, prin dialogul „nepământean” al instrumentelor lor:”clasica” chitară și, total necunoscutele „mini-farfurii extraterestre”, numite „MARIMBOFON”!!!, ne-au făcut să visam cu ochi „beliți” de uimire la… eternitate și infinit!
Firesc, POEZIA și-a tăiat „partea leului”.
*Au fost premiați copii laureați din cea de-a 3-a ediție a Concursului organizat sub patronajul spiritual al poetului Lucian Avramescu;
*A fost lansat un număr special al revistei culturale „CONTRAST LITERAR”;
*Două tinere autoare au recitat din propriile creații;
*Seniorul nostru prețuit, maestrul SERGIU CIOIU – cel care în octombrie va împlini… 85 de ani! – ne-a minunat și fermecat cu un minunat recital bazat pe versurile lui Lucian Avramescu;
*”Argintul viu” și „fac-totumul” EUGEN CRISTEA a condimentat cu versuri și vorbe de duh fiecare moment al serii;
*Și, SURPRIZA!, o surpriză extrem de bine primită, POETA GIORGIANA RADU AVRAMESCU și-a reunit suavele și atât de sensibilele tălmăciri literare într-un prim volum de versuri: „STATUIA VIE A SUFLETULUI MEU”.
……
Realizați ce misiune ingrată ne-a revenit nouă, eminentului profesor ADRIAN CIOROIANU și…mie! Noi trebuia să ne facem loc cu „proza rece” a vorbelor noastre în magia creată de muzică și poezie. Mai ales când și cea pe care ne bazam să „ne pregătească terenul” și să ne fie..”antemergător”, MARINA ALMĂȘAN, ne-a „trădat cu grație!” (și nu e prima dată!). După câteva vorbe a dat-o voluptuos… tot pe poezie! Bine că de la cântat s-a abținut!
……
Târziu, sub stele, pe terasa-pridvor, atât de dragă lui Lucian, minunații părinți ai Giorgianei ne-au poftit la o cină de prăznuire a POETULUI și de ajun de SFÂNTĂ MĂRIE, o cină bazată pe licori și bucate ce erau atât de apropiate dragului nostru Lucian Avramescu.
Mulțumim, Lucian, pentru „magia” de a ne reuni întru amintirea și pomenirea ta,prin „trimisele și rămasele tale speciale”: GEORGIANA și LUCIANA, întru cinstirea și neprețuita ta amintire.
Odihnă lină în locul de Sfântă Taină al „patriei” tale întru veșnicie: SÂNGERU-PRAHOVA!
Pozele trimise mie cu generozitate de Giorgiana,Marina,Luminița și” fratele” Georgică Lepădat (văr cu poetul), le împart, firesc, cu Dumneavoastră, într-o încercare de completare a acestei „cronici sui-generis” pentru… Prima ediție a „SERBĂRILOR DE LA MUZEUL PIETREI LUCIAN AVRAMESCU DE LA SÂNGERU””.
Ce-aș mai putea spune eu, după astfel de cuvinte, în afara mulțumirilor și recunoștinței ce le-o port? Orice cuvânt mi-ar părea de prisos, așa încât te las în liniște și bucuria neuitării prietenilor tăi, neuitării mele!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentE v e n i m e n t e
Articolul următorVorbe înţelepte