Luiza Rădulescu Pintilie
“Chemarea unei universități populare e să împrăștie anumite elemente de cultură îmbinate cu un anumit spirit, pentru a grăbi ridicarea neamului nostru din starea de azi… cu alte cuvinte, caracterul deosebit al cursurilor de la Văleni stă în tendința lor de a împrăștia cultura în vederea celor mai grabnice necesități morale ale sufletului nostru național. Suntem un neam fărâmițat și cea dintâi datorie a ceasului de față e să strângem aceste fărâme prin imprimarea aceluiași spirit de cultură “. Astfel a definit, încă de la deschiderea lor, în 1908, marele savant Nicolae Iorga, menirea, chemarea și rostul cursurilor de vară pe care le-a organizat, în orașul de pe Valea Teleajenului, în cadrul unei universități populare și, fără nicio îndoială, după mai bine de un secol, promovarea culturii și zidirea morală a sufletului românesc nu numai că nu și-au pierdut actualitatea , dar aș îndrăzni să spun chiar că, mai degrabă, cer și azi o neîntârziată și consecventă slujire de inimă și de cuget. O asemenea slujire aduce cu sine, în aceste zile ale desfășurării celei de-a 72-a ediții a Universității Populare “Nicolae Iorga“, expoziția de pictură ce reunește, la Centrul Cultural din Vălenii de Munte, lucrări semnate de cunoscuta artistă plastică Florica Ionescu, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România- Filiala Ploiești. Născută aproape de “orașul lui Iorga”, în care acesta și-a scris cele mai importante opere, în pitorescul sat de deal Homorâciu, dornică de învățătură și avidă de cunoaștere, cu ochii și sufletul deschise luminos spre locuri, oameni și cărți, cu siguranță artista de acum își leagă ea însăși devenirea de o chemare căreia i-a răspuns mergând, încă de copil, pe un drum deloc ușor, fără a-și pierde însă încrederea , curajul și speranța , credința și smerenia, ci înțelegându-le, deodată cu maturizarea ca om și ca artist, ca intelectual și ca membru al comunităților cărora le-a aparținut de-a lungul timpului, valoarea. Într-o îngemănare în care a alăturat firesc studiile în domeniul artei ( Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași- Facultatea de Arte Plastice, clasa maestrului Dan Hatmanu) de cele ale Facultății de Teologie ortodoxă – Asistenţă socială din cadrul Universităţii Bucureşti, toată experiența acumulată în strădania de atelier, prezența constantă pe simezele unor expoziții naționale și internaționale și deschiderile de orizont ale unor tabere de creație, statornicele sale preocupări legate de spirit, îndreptate inclusiv spre expresivitatea exprimării în vers, biruind nu puține încercări grele ale vieții, de la pierderea soțului său, slujitor întru duhovnicie, la confruntarea dură cu o suferință nemiloasă. Fiecare în parte și toate laolaltă dovedindu-se a fi șlefuit frumos dialogul său pictural cu pânza și pe cel omenesc cu lumea, ca artistă, dascăl, soţie, mamă şi bunică întruchipând aceleași frumoase înzestrări de caracter și devoțiune, transmițându-le deopotrivă și copiilor și nepoților săi, nu întâmplător unii urmând-o în harul și vocația culorilor.
Referindu-se la creațiile sale, Mihaela Ciobanu, director al Muzeului de Artă Roman – care a găzduit, la rândul său, o expoziție personală a artistei Florica Ionescu- a evidențiat că “Pictura la Flori Ionescu este solară, lumina este solemnă, purificatoare, în gingaşe peneluri, echilibrate cu mare sensibilitate, (…) invitându-ne la rememorări şi la un repaus calm, odihnitor pentru retină şi suflet. Pânzele sale devin ecouri ale unei existenţe definite printr-o armonie şi regăsire în natura desăvârşită, iar culorile ne învăluie cu o sinceritate profundă îmbinată cu maturitatea experienţei. Popasuri de lumină, popasuri de-acasă, popasuri de vară, popasuri de memorie sunt modelate cu grijă şi dragoste, sunt narări ale unor bogate şi sensibile trăiri sufleteşti. Creaţii care contopesc sensibil şi esenţial natura cu spiritualul. Poetice, lirice, având o amprentă sufletească aparte, se dezvăluie ca o rugă, ca un omagiu adus naturii , sacralităţii”.
Însă descrierea aceasta nu rămâne doar în rama tablourilor în colțul cărora își așează cu prea multă modestie semnătura artista Florica Ionescu, ci definesc întreg tabloul său existențial. Iar cea mai la îndemână dovadă sunt cele douăzeci de lucrări reunite acum în expoziția ce poate fi admirată- până pe 31 august a.c. – la Centrul Cultural “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte: peisaje de acasă, de la Homorâciu, cuprinzând însă întreaga frumusețe a tărâmului românesc, din cuprinsul căruia se adună, an după an, participanții la cursurile de vară ale universității întemeiate de Iorga și lăsată ca un testament de românism generațiilor de azi și celor viitoare, naturi statice, flori, turle de biserică și chipul de sfânt al duhovnicului Iustin Pârvu, pe care l-a întâlnit într-un miez de noapte și acolo, în chilia sa, i s-a părut a fi un sfânt, după cum ne-a mărturisit. Artista Florica Ionescu și-a numit noua întâlnire cu publicul „Reveniri”, după ce de alte câteva ori a expus în Complexul muzeal ce poartă numele lui Nicoale Iorga, dar și în locul ce îi găzduiește acum lucrările. În fapt, e cu mult mai mult decât o reîntoarcere la un loc și la un spațiu, revenirile cromatice și sufletești, de inimă și de cuget pe care le reunește artista Florica Ionescu între ramele tablourilor sale și în conturul expoziției în ansamblu, definind de fapt o apartenență statornică la un set de valori umane, artistice, culturale a căror chemare ar trebui să o ascultăm și să o urmăm mai des.
