Microbii de pe blana câinilor ajută la maturizarea sistemului imunitar al bebelușilor
Un studiu publicat recent readuce în discuție dilema părinților: câinele din casă este o barieră naturală împotriva bolilor alergice la copii sau un potențial declanșator de alergii?
Publicată în iunie 2025 în revista Allergy, o analiză realizată pe aproape 300.000 de participanți- și citată de Hotnews- arată că prezența unui câine în casă poate contracara efectul unei variații genetice asociate cu dermatita atopică. Concret, gena receptorului interleukinei-7 (IL-7R), implicată în răspunsul inflamator cutanat, nu mai crește riscul de boală la copiii expuși la câini în primul an de viață.
Pentru părinții care se întreabă dacă un cățel este un scut antialergic sau, dimpotrivă, o sursă de probleme respiratorii, articolul de față sintetizează principalele concluzii ale studiului și recomandările medicilor, punându-le în contextul altor cercetări despre animale de companie și alergii la copii.
Atunci când un bebeluș trăiește în aceeași casă cu un câine, fiecare joacă pe covor și fiecare lăbuță umedă adusă de-afară transferă miliarde de bacterii și particule de praf în mediul imediat. Acestea devin „primul manual de instrucțiuni” al sistemului imunitar, care învață să distingă inofensivul de periculos. Profesorul Sara Brown, co-autor al studiului din Allergy, notează că prezența câinilor poate „reduce riscul la copiii cu predispoziție genetică”.
Datele Centrului pentru Control și Prevenirea Bolilor SUA (CDC) arată că mătreața de câine este un poluant biologic interior obișnuit, iar expunerea controlată poate modula răspunsul imun. Studiile indică faptul că expunerea prenatală și în primul an la câini scade cu 23% incidența eczemelor la vârsta de doi ani, prin reducerea citokinelor proinflamatorii. Dr. Daniel Ganjian, medic pediatru, subliniază, citat de Parents: „Expunerea la câini în primele luni poate ajuta sistemul imunitar să se dezvolte într-un mod care reduce inflamația”.
În practică, acest „antrenament” se traduce printr-o toleranță mai bună la antigene cutanate și o scădere a cascadei inflamatorii ce caracterizează dermatita atopică. Totuși, profilul microbian benefic depinde de rasa câinelui, de mediul exterior și de igiena locuinței. Câinele nu este un „vaccin magic”, ci doar una dintre piesele mediului în care crește bebelușul.
Studiul condus de echipele de la Universitățile din Edinburgh și Bristol, publicat pe 4 iunie 2025, a analizat 299.477 de participanți pentru a explora interacțiunile dintre 24 de variante genetice și 18 factori de mediu din primul an de viață. Realizat în două etape (analiză inițială + replicare), studiul conferă robustețe rezultatelor.
Rezultatul-cheie: varianta aflată lângă gena IL-7R nu mai crește riscul de dermatită atopică la copiii care trăiesc cu un câine. În teste in vitro, alergenele canine au redus cu până la 40% nivelul citokinelor proinflamatorii în keratinocitele purtătoare ale variantei de risc. Aceasta sugerează un mecanism de „reprogramare” imună prin semnale microbiene bogate în endotoxine.
Dr. Viktoryia Kazlouskaya detaliază: „Cei expuși devreme la câini nu au prezentat un risc crescut de eczemă”. Autorii studiului admit limitări: mostra predominant europeană și lipsa datelor despre concentrația reală de alergeni. Totuși, experții Academiei Americane de Alergie, Astm și Imunologie (AAAAI) numesc lucrarea „cea mai convingătoare demonstrație de până acum a unei interacțiuni gene-animal în dermatita atopică”.
Beneficiile nu exclud pericolele. Proteinele din saliva și mătreața canină pot declanșa rinite, urticarie sau astm la copiii deja sensibilizați. Clinica Mayo estimează că până la 15% din populație are alergie la animale, iar alergenele pot fi transportate pasiv pe haine.
AAAAI recomandă evitarea contactului prelungit, curățare HEPA săptămânală și, la nevoie, imunoterapie specifică. Studii longitudinale arată că expunerea la câini după vârsta de trei ani, fără contact anterior, poate crește riscul de sensibilizare. O analiză din 2024 a constatat că doze moderate de endotoxine canine sunt protective, doze foarte mari pot exacerba inflamația.
Dr. Kenneth Cruse, medic pediatru, avertizează: „Pentru copiii alergici la câini, expunerea poate înrăutăți simptomele”. De aceea, evaluarea alergologică individuală și discuția cu medicul pediatru rămân pași obligatorii înainte de adopție.
Recomandări practice pentru părinți care au sau plănuiesc să adopte un câine:
*Alegeți momentul potrivit. Faceți teste cutanate dacă există istoric de atopie.
*Igienă „suficientă”, nu excesivă. Curățare HEPA săptămânală, evitând dezinfectanții agresivi.
*Mențineți o ventilație și o umiditate între 30-50%.
*Zone-tampon. Excluzând câinele din dormitor, reduceți alergenii de pe saltea.
*Băi regulate pentru câine. Cele mai importante proteine care provoacă reacții alergice – Can f 1 și Can f 2 – se găsesc în saliva și sebumul câinelui. Studii de laborator au arătat că un spălat corect poate scădea nivelul acestora de pe blană cu până la 80%. Efectul nu este permanent – după 3-5 zile proteinele reapar – dar, repetat săptămânal sau la două săptămâni, menține un prag alergenic mai jos, suficient pentru ca mulți copii sensibili să nu reactioneze.
*Monitorizați pielea copilului. Consultați dermatologul dacă are o erupție persistă.
*Nu vă bazați exclusiv pe câine. Factori precum diversificarea alimentației și evitarea fumatului sunt la fel de importanți.
*Verificați periodic câinele la veterinar pentru a preveni paraziții și a reduce încărcarea alergenă.
Prin aplicarea acestor măsuri, familia poate păstra beneficiile emoționale și imunologice oferite de „terapeutul cu blană”, minimizând în același timp riscurile alergice. Noile date despre interacțiunea IL-7R sugerează că, în viitor, terapiile ar putea replica „efectul câine” chiar și în absența unui patruped. Dar, până atunci, prudența echilibrată rămâne cel mai sigur drum.
