La majoritatea copiilor pâinea este prima „gustare de oameni mari”. Pentru cei născuți cu genele HLA-DQ2 sau HLA-DQ8, însă, aceste firimituri pot deschide un drum lung de dureri de burtă, anemie și stagnare în creștere. Un simplu test genetic arată, încă din primele luni, dacă un copil se află în zona de risc și îi ajută pe părinți să evite ani de încercări pe cont propriu.
Celiachia, intoleranța la gluten sau enteropatia indusă de gluten înseamnă același lucru. Definiția standard: o intoleranță permanentă la gluten, reversibilă doar prin dietă strictă fără gluten.
Boala este cauzată de reacția imună la o proteină din grâu, orz și secară și se manifestă adesea sub forma unor simptome precum diaree cronică, refuz alimentar, lipsă de creștere, burtă proeminentă, păr uscat sau chiar schimbări de comportament. Primele semne apar de obicei între 9 luni și 2 ani, dar pot debuta oricând în copilărie.
În loc să așteptați luni de nopți albe și analize repetate, puteți încerca testul genetic „HLA-DQ2/DQ8 – boala celiacă”. Acesta va spune dacă micuțul poate face boala. Se recoltează un tampon de salivă de zece secunde (sau 2 ml sânge, dacă se iau în calcul și alte analize) și se trimite într-un laborator acreditat ISO 15189. Rezultatul vine online în aproximativ două săptămâni și rămâne valabil toată viața – genele nu se schimbă.
Dacă rezultatul testării genetice pentru boala celiacă este: negativ – copilul NU are haplotipurile de risc, deci boala este practic exclusă. Gata cu suspiciunile și cu dietele „să vedem dacă merge”;pozitiv – copilul poartă halotipul DQ2, DQ8 sau ambele. Asta nu înseamnă că este bolnav, ci că are cheia care ar putea deschide poarta. Din acest punct, pediatrul va decide doar monitorizare anuală minim invazivă (anticorpi dintr-o picătură de sânge) și va introduce gluten calculat, nu interzis.
Când raportul genetic spune „NEGATIV – nu există HLA-DQ2/DQ8”, procentul de risc scade practic la zero. În termeni medicali, vorbim de un valoare predictivă negativă de peste 99%.
Pentru familie, asta se traduce prin:
*Diversificare relaxată – aveți „verde” să oferiți copilului biscuiți, pâine sau paste la momentul recomandat de pediatru (de obicei, 6-7 luni) fără să notați miligrame sau să monitorizați scaunele sub lupă.
*Fără analize anuale – nu mai este nevoie de anticorpi anti-tTG „ca să fim siguri”. În mod normal, părinții cheltuie sute de lei pe aceste teste pe parcursul copilăriei.
*Economii emoționale – fiecare episod de colici sau diaree nu mai declanșează panica „s-o fi declanșat celiachia?”. Puteți investiga alte cauze (alergii, infecții virale) fără presiunea unui diagnostic autoimun.
*Flexibilitate la bunici, la grădiniță și în vacanțe – când lași copilul în grija altora, nu trebui să îi instruiești pe toți să evite glutenul „doar ca să fim precauți”. Și nici nu trebuie să căutați restaurante care au meniuri „fără gluten” în vacanțe ori să cărați cu voi mâncare lui.
Testul genetic negativ seamănă cu un permisul de voie bună la gluten: dacă apar simptome digestive, știți că trebuie căutat alt vinovat, nu să scoateți în grabă pâinea din meniu. Pediatrii subliniază că dietele nejustificate pot induce carențe de fier și vitamine, crescând riscurile de anemie. Așa că un singur tampon bucal te scutește de ani de restricții inutile și de eticheta „sensibil la gluten” lipită pe nedrept de fruntea copilului.
Dacă raportul spune „POZITIV – există HLA-DQ2 și/sau DQ8”, primul instinct este să scoateți imediat glutenul. Medicii avertizează: nu o faceți! Atât timp cât anticorpii anti-tTG sunt negativi și copilul nu are simptome, intestinul este încă sănătos. Ce e de făcut?
*Calendar de anticorpi. Un simplu test de sânge tTG IgA, o dată pe an sau mai des dacă apar simptome. La valori normale, nu se intervine.
*Jurnal alimentar și de simptome. Notați rapid în telefon ce alimente noi adăugați și cum răspunde copilul. Asta ajută medicul să depisteze rapid orice schimbare.
*Delimitare clară între boală și predispoziție. Aproximativ 1 din 10 copii purtători va face boala. 9 nu vor avea niciodată nevoie de dietă strictă. Să țineți copilul pe meniu „gluten-free” preventiv poate face mai mult rău: produse fără gluten sunt adesea mai sărace în fibre, proteine și vitamine B.
*Consultație gastro-nutrițională. Specialistul explică pas cu pas diversificarea, astfel încât copilul să primească cereale bogate în fier și să fie urmărit corect.
Cu acest protocol, boala este depistată în faza timpurie, înainte de a săpa găuri în mucoasa intestinală și de a opri creșterea. Părinții își păstrează controlul, iar copilul rămâne liber să exploreze gusturile copilăriei fără teama permanentă că „orice firimitură strică”.
Un tampon de salivă, două săptămâni de așteptare și un plan personalizat pot transforma glutenul din „fantomă de temut” într-un aliment gestionat inteligent.
