Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Constantin și era pers de neam. Fiind învățat în credința lui Hristos de un oarecare Agar, a părăsit păgânătatea și se duse la cetatea Nisibi, ce se afla la hotarele romanilor și ale perșilor. Și intrând în mănăstire, a primit sfântul botez și a îmbrăcat cinul călugăresc, arătând tot felul de sârguință și nevoință. Dar, fiindcă din bântuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de către călugării din mănăstire, a fugit de acolo și s-a dus la Mănăstirea Sfinților Mucenici Serghie și Vach, în cetatea numită a lui Teodosie. Acolo a urmat vieții și petrecerii arhimandritului Urvil, care l-a hirotonit diacon. Și vrând arhimandritul Urvil să-l hirotonească și preot, Sfântul Dometie s-a dus de acolo și suindu-se într-un munte, a suferit zăduful, frigul și patimile. Apoi, intrând într-o peșteră făcută cu meștesug și rămânând acolo o vreme, primea pe cei ce veneau la el și, prin multele minuni făcute în numele lui Hristos, întorcea pe necredincioșii elini de la rătăcirea idolească la credința în Hristos. Ajungând împărat Iulian Apostatul, a poruncit să fie ucis sfântul cu pietre. Iar cei care merseseră cu poruncă, aflându-l cu doi ucenici ai lui, cântând lauda de la al treilea Ceas, au îngropat și pe fericitul Dometie, dar și pe cei doi ucenici, acoperindu-i cu pietre.
