Florin Tănăsescu
Ne mai arde acum să râdem de numitul Marx şi vorbele-i „Istoria se repetă mai întâi tragic iar după aceea derizoriu”?! Nu!
Doar că istoria asta, care a prins acum vreo mie de ani prin Anglia, ia forma isteriei pe la noi.
Mai la obiect: Au existat un Ion fără de Ţară şi-o Magna Charta Libertatum prin Perfidul Albion? Răspuns, da!
Încă supravieţuiesc pe plaiurile mioritice „Ilie făr’ de mistrie” şi Magna Cartha Tăiemtotum?
De ziceţi că nu, întrebaţi un elev dacă va mai lua bursă în anul şcolar viitor şi cât!
De unde renumele de „Ilie făr’ de mistrie”?
Păi, când i-a fost sorocul să-i fie tăiat moţul, pe o tavă, cum era regula pe-atunci, i s-au pus mai multe obiecte. Printre ele, o foarfecă şi-o mistrie.
Când a văzut scula folosită îndeobşte la zidărie, Ilie a apucat-o şi-a aruncat-o de era să-i spargă capul unui invitat.
Ei, altfel a stat treaba cu foarfeca! În sensul că se îndrăgostise de ea. O ţinea-n mână toată ziua şi tăia tot ce nimerea.
„Ilie făr’ de mistrie” – azi, premier, după cum ştiu toţi bugetarii şi nu numai – încă din fragedă pruncie, păduri cutreiera. Dar n-avea nicic joagăr, nici topor. Spre norocul Dianei Buzoianu, că altfel nu mai aveam noi azi Ministerul Mediului !
Vocaţia de „rade-tot” nu s-a estompat, însă. Dimpotrivă! Dovadă stă faptul că a prins rolul principal la multe serbări şcolare în piesa de rezonanţă naţională „Ciopârţilă”. Şi-atâtea aplauze a primit, că nici când a fost ales premier n-a fost aclamat în halul ăsta.
Aşa că, la vremurile astea, mai e cazul să explicăm ce-nseamnă „Magna Charta Tăiemtotum”?! Nu prea.
Sau dacă da, îl parafrazăm pe Arhimede, în varianta Ilie Bolojan:
„Daţi-mi o drujbă şi voi reteza totul!”.
Că doar aşa scrie în Recomandarea „Magna Charta Tăiemtotum”.
