Victor M. Ionescu
A devenit deja o tradiție veche de peste un secol – cu excepția perioadei comuniste – ca în ziua sărbătorii împărătești „Schimbarea la Față a Domnului”, din data de 6 august, la monumetul eroilor și la cimitirul de la Tabla Buții din comuna prahoveană Cerașu să se organizeze slujbe de pomenire, pelerinaje și impresionante manifestări militare, civile și religioase dedicate comemorării eroilor din Primul Război Mondial.
Este vorba despre militarii căzuți la datorie în iureșul luptelor purtate în august–octombrie 1916, al căror apogeu a fost între 15–28 octombrie, și care au opus Divizia a 6-a a Armatei a II-a române Diviziei germane 89 pentru o miză strategică uriașă: apărarea/cucerirea trecătorii de la Tabla Buții. Ziua a început prin oficierea Sfintei Liturghii, slujită în sobor de 11 preoți din Protopopiatul Vălenii de Munte, în frunte cu părintele protoiereu Mihail Peneș. Ulterior, pe platoul din fața cimitirului, aceștia au săvârșit și Slujba de pomenire a eroilor neamului, după care au urmat alocuţiuni ale oficialităţilor locale şi judeţene, iar la final depuneri de coroane la monumentul eroilor.
Militarii din cadrul Bazei 2 Logistică VALAHIA, cărora li s-a alăturat colonelul Liviu Vasilca, șef de stat major al Diviziei 2 Infanterie GETICA, au adus un plus de eleganță sobră, dând, alături de preoți, greutatea și importanța cuvenită acestei comemorări.
La fel ca în anii trecuți, și în acest an comemorarea eroilor căzuți pe câmpul de onoare la Tabla Buții a oferit clipe de înălțătoare mândrie patriotică și a confirmat încă o dată că aceștia nu trebuie uitați niciodată pentru că, așa cum spunea marele Nicolae Iorga – cel supranumit și „Voltaire al României” – „Neamul este etern prin cultul eroilor”!
Cimitirul eroilor, aflat la marginea pădurii, în partea de jos a colinei Tabla Buții, imediat sub cota 1380, a fost amenajat de preotul învățător Ioan Vasilescu din satul Slon. Acesta a strâns, în vara anului 1922, un grup de elevi cu care a plecat spre zona golului alpin, străbătând 15 kilometri pe un drum greu chiar și pentru căruțe. Preotul și elevii au adunat acolo rămășițele militarilor morți în luptele care avuseseră loc în urmă cu șase ani (în vara și toamna anului 1916), și care erau împrăștiate prin râpe și păduri, rămășițe pe care părintele le-a slujit și le-a înhumat în cimitirul de la Tabla Buții.
