Florin Tănăsescu
De azi, un cetățean botezat pe rit nou, rânduit de stat – Amărășteanu – stă pe prispă, abătut, trecându-și în revistă gândurile.
Cum arată una dintre ele? Păi, omul s-a dus, ca atât amar de ani, la magazinul din sat și s-a întors cum a venit. Fără nimic, pentru c-a citit pe afișul de pe geam: „De azi, 1 august 2025, nu mai vindem pe caiet!”.
Obișnuit să respecte litera scrisă oriunde – în lege, dar, ca fraierul, și pe afișele electorale – a făcut calea-ntoarsă.
Totuși, nedumerit era de ce, într-o țară așa zisă onestă, unii își duc copiii la mare sau îi iau în voiaje prin străinătate, iar ai lui urmează să stea înghesuiți într-o clasă cu alți 34. Că avea doi gemeni!
Stătea Amărășteanu pe prispă, cum ziceam, făcând calcule. Mai elevate ce-i drept. Și-a adus aminte cum, într-o zi, la școală – ora de Matematică – nimeni n-a știut care-i răspunsul la întrebarea:”O pâine costă un leu și o jumătate de pâine. Câți lei înseamnă o pâine?”.
Azi, s-a luminat: Doi lei!
Și ce-ar mai vrea să dea timpu’-napoi! Dar nu se poate nici până-n ziua de ieri, când prețurile erau alea care erau. Da’ măcar știe să facă un calcul: cât costă un sfert de pâine, azi.
Nu prea se dăduse în vânt nici cu literatura, dar – mirare! – azi și-a adus aminte de Moromeții. Și-o replică care l-a lăsat cu gura căscată: „Dacă mănânci, îmi ești ca un frate. Dacă nu, ca doi!”.
Așa că Amărășteanu a mai avut și-o revelație. Adică, a luat calea bisericii, unde i-a împărtășit popii un secret: „Părinte, am de gând să țin de-acum înainte, cel puțin o zi pe săptămână, «post negru»”.
Vestea a fost primită cu bucurie în parohie. Ba, chiar s-a răspândit și pe la protoierie.
Mai mult de-atât: au fost încurajați – n-am zis obligați – ca în semn de solidaritate și alții să facă la fel.
A rămas trăsnit când, într-o seară, la televizor l-a auzit pe unul, care murea de grija neamului, zicând într-o conferință de presă live: „Hai mă, că nu-i greu! Mâncați și voi pe sărite, până scoatem țara la liman. Deci, să fim solidari cu domnul Amărășteanu!”.
Vă dați seama că o astfel de știre chiar îi ținea de foame. Și i-a mai venit o idee. Cu asta s-a spovedit direct la Patriarhie.
Gând curat și nevinovat, de genul: la împărtășanie, popa să nu mai pună nicio fărâmă de pâine odată cu vinul. Că-i risipă.
Atât le-a trebuit ăstora de-și zic azi guvernanți. C-a ieșit unul, iute ca gândul și, în spiritul transparenței, a vorbit țării:” Consolidarea bugetului de stat se poate face fără vreun dumicat la împărășanie! Ne-au dat asigurări partenerii noștri de încredere din UE”.
Interzicerea „dumicatului” la „împărtășanie”, cum se zice încă la țară, urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.
Până atunci, oamenii cu frică de Dumnezeu încă se pot spovedi, încă se pot împărtăși în legea creștinească.
Și, mai ales, închina: „Ferească Dumnezeu de mai rău!”.
