Florin Tănăsescu
Eram, încă mai sunt antrenorul reprezentativei. Jucători, unul și unul. Aleși pe sprânceană și prin vot. Sau invers, dar nu contează ordinea.
Spectatorii asistau la antrenamentele/schemele/experimentele noastre. Dar contra cost. Că nu poate vedea oricine o așa trupă pusă să rupă orice adversar. Mai întâi din țară, apoi din Groenlanda.
La un moment dat, galeria care mă însoțise în turneul/campania de pregătire a început să scandeze: „Avem echipă, avem valoare!”
Având suportul băieților ăștia, am hotărât ca, la următorul antrenament, biletul de intrare să fie mai scump cu 21 la sută.
Au mârâit câțiva, dar le-a explicat purtătorul de cuvânt că se putea și mai rău: să fie mărit prețul cu sută la sută.
Pentru ca lotul să fie competitiv – să prindem un loc în cupele europene, deci – am luat și măsuri preventive: dubluri pe fiecare post.
Așa că am adus jucători de prin mediul rural, din preajma Parisului. Că doar a zis unul mai deștept, parafrazându-l pe Blaga: „Performanța din România se va naște într-un sat din Franța”.
Firește, unii spectatori au început să mârâie: că sunt alții mai buni și pe la noi, că echipa asta nu-i performantă, ci doar încropită.
Le-am făcut cât de cât pe voie. Adică, i-am spus crainicului stadionului să ceară spații de emisie la televiziuni și să spună: „Fiecare jucător are în vestiar, agățată-n cuier, banderola de căpitan. Dacă unul nu-i bun, punem altul”. Așa am scos la-ncălzire a doua Rotativă.
Bugetul echipei era pe măsura performanațelor ce urmau să vină. Tocmai d-aia, într-o ședință a Consiliului de Administrație, s-a trecut la taxe și alte impozite. Și măsura asta – denumită „Totul pentru front, totul pentru victorie” – face parte din programul de întărire a lotului.
Unii au înțeles treaba cu victoria, mai puțin chestia cu frontul. I-am trezit la realitate, spunându-le că-n meciurile din deplasare unii vor arunca în noi cu roșii și ouă stricate, deci ne trebuie buget ca la război: 5 la sută din PIB. În plus, chiar de-i pace, riscăm să fim retrogradați dacă nu depunem astfel de garanții financiare prin alte buzunare.
Cum ziceam, eram, încă sunt antrenorul reprezentativei. Jucători, unul și unul. Deocamdată, echipa se antrenează: scheme și, în special, experimente.
Primul meci oficial? Peste vreo patru – cinci ani. Până atunci, nu uitați că sacrificiul dumneavoastră este sub deviza „Totul pentru front, totul pentru victorie”.
În încheiere, adresez contribuabililor-spectatori un călduros „Să trăiți bine!”…
