V.S.
Un bărbat în vârstă de 76 de ani, pensionar din comuna prahoveană Posești, a fost condamnat, în primă instanță, de Tribunalul Prahova, la 20 de ani de închisoare și la plata unor daune record, după ce în vara anului trecut și-a ucis cu zeci de lovituri de cuțit un prieten de pahar. Pensionarul nu a știut să justifice foarte clar de ce, pe 4 iulie 2024, l-a lovit de 77 de ori cu cuțitul pe prietenul său de pahar, în vârstă de 58 de ani. Nici nu a fost de mirare acest lucru, dat fiind că în momentul săvârșirii crimei, ambii, atât victima, cât și inculpatul, consumaseră o cantitate considerabilă de vin.
Pe lângă pedeapsa principală, de 20 de ani de închisoare pentru omor calificat, Tribunalul Prahova a decis, la pronunțarea sentinței din 27 iunie, să mențină sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului, până la concurența sumei de 2.900.000 lei, sumă care reprezintă contravaloarea însumată a pretențiilor civile. De altfel, instanța l-a obligat pe inculpatul septuagenar să plătească daune morale de 1,25 milioane de lei către rudele victimei, plus alte 20.000 de lei daune materiale.
Sentința nu este definitivă, putând fi atacată cu apel de către condamnat, care se află din 5 iulie 2024 în arest preventiv.
Instanța: omor săvârșit cu cruzime!
”Cu privire la latura subiectivă instanța reține intenția directă a inculpatului de a ucide victima. Inculpatul nu doar că a prevăzut, ci a și urmărit uciderea victimei, având în vedere zonele vitale vizate și, totodată, lezate de către inculpat. În același sens pledează și numărul ridicat al loviturilor aplicate, intensitatea deosebită a acestora, dând dovadă de un cinism neobișnuit, întrucât, după ce a lovit-o în mod repetat și cu ferocitate, provocându-i suferințe prelungite, a lăsat-o să agonizeze fără a încerca măcar să acorde victimei cel mai mic ajutor sesizând serviciul 112 a doua zi. În ceea ce privește împrejurarea comiterii faptei prin cruzimi, această noțiune presupune atât un element intrinsec acțiunii specifice elementului material al infracțiunii în discuție (ferocitatea sau sadismul făptuitorului), cât și un element extrinsec (provocarea unui sentiment de oroare). Ferocitatea se traduce prin acte sadice de violență, procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de intensitate ridicată. Elementul extrinsec amintit presupune ca procedeele folosite de infractor să fie de natură să provoace și sentimente de oroare sau groază, însoțite de reflecții asupra josniciei și neomeniei infractorului. Noțiunea „cruzime” nu este definită în legea penală, astfel că termenul are înțelesul obișnuit, folosit în vorbirea curentă. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, termenul de „cruzime” este definit ca fiind pornirea de a produce suferință, atitudine crudă, faptă crudă, ferocitate, bestialitate, barbarie. Omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere. Cu alte cuvinte, caracteristica acestui omor deosebit de grav constă în aceea că făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei. În consecință, în raport de multiplele leziuni cauzate victimei, rezultă faptul că inculpatul a săvârșit fapta fiind stăpânit de un puternic sentiment de ură și cruzime, aplicând multiple lovituri victimei și apoi lăsând-o să agonizeze. Actul medico-legal dovedește că moartea a survenit la scurt timp după, ceea ce înseamnă că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului, după o agonie în care victima a îndurat chinuri mult mai mari decât cele inerente unei acțiuni de suprimare a vieții. Intensitatea loviturilor aplicate și rezultatul letal confirmă intenția de a ucide. Or, prin modul în care inculpatul a conceput și săvârșit fapta, el a cauzat suferințe prelungite și intense persoanei vătămate. Aplicând numeroase lovituri cu un obiect dur în zone vitale, cu o intensitate deosebită, încât au determinat, în final, moartea victimei, care nu a mai putut fi salvată de cadrele medicale, inculpatul și-a reprezentat, fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar l-a dorit, urmărind producerea acestuia prin comiterea faptei, astfel că a acționat cu intenția specifică de a ucide. Inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul săvârșirii faptei, ingerate în mod voluntar, însă instanța apreciază că această împrejurare nu i-a afectat discernământul prezumat al persoanei majore, în lipsa unor probe contrare. Instanța apreciază că împrejurările cauzei nu justifică reținerea vreunor circumstanțe atenuante, întrucât nu sunt întrunite în speță condițiile prev. de art. 75 alin. 1 din Codul Penal și nici nu s-a constatat existența unor eforturi depuse de către inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și nici a unor împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului”, se arată în motivarea sentinței date de magistrați. (sursa: rejust.ro).
