Sfinții Epictet și Astion sunt prăznuiți pe 8 iulie. Sunt cei mai vechi martiri din țara noastră, atestați de izvoarele aghiografice. Ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuției lui Dioclețian (284-305). Sfinții Epictet și Astion au primit moartea martirică în cetatea Halmyris, vechea cetate crestină așezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate «Almyra“.
Sfântul Epictet era originar din părțile Răsăritului. A primit harul preoției și s-a învrednicit de darul vindecării orbilor, ologilor și a celor demonizați.
Sfântul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se convertește la creștinism în urma întâlnirii cu preotul Epictet și împreună cu acesta ajunge în cetatea Halmyris. Mai târziu și tânărul Astion se învrednicește de darul facerii de minuni, tămăduind un îndrăcit și făcând sănătos pe un om ce căzuse de la înălțime și rămăsese aproape mort.
Nu și-au făcut cunoscute rudele și nici locul de naștere, ci doar faptul că sunt creștini. Au fost supuși la diferite chinuri, dar în urma lor au rămas nevătămați. Comandantul Latronianus, văzând că nu-i poate învinge în niciun fel, a poruncit să li se taie capetele celor doi sfinți. Astfel, pe 8 iulie i s-a tăiat mai întâi capul lui Astion și apoi și preotului Epictet. Din actul martiric reiese că trupurile celor doi erau albe ca zăpada și că cei ce se atingeau de ele primeau vindecare de orice boală erau cuprinși. Trupurile acestora au fost îngropate de creștini.
După Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfinților Epictet și Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au rămas necunoscute celorlalți creștini până în data de 15 august 2001, când au fost descoperite și depuse în Catedrala arhiepiscopală din Constanța.
În prezent, moaștele Sfinților Epictet și Astion sunt prezente în Mănăstirea Halmyris, iar la Constanța au rămas doar câteva părticele din sfintele lor moaște.
