Sfânta Iulita a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305). A rămas văduvă la puțin timp după nașterea fiului ei, Chiric.
Când Dioclețian a declanșat persecuțiile împotriva creștinilor, Sfânta Iulita și-a luat fiul și a plecat din Iconia în Seleucia.
Aici este arestată și dusă înaintea judecătorului sub acuzația că este creștină. Judecătorul, ca să o facă să-și lepede credința în Hristos, l-a luat pe Chiric pe genunchi și i-a adresat câteva cuvinte. Chiric, deși avea doar trei ani, a strigat: «Eu sunt creștin și vreau cu mama mea!». În urma acestor cuvinte, judecătorul l-a lovit pe Chiric cu piciorul, iar copilul s-a rostogolit pe treptele de piatră și și-a dat duhul.
După chinuri cumplite, Iulitei i s-a tăiat capul.
Moaștele sfinților mucenici Chiric și Iulita sunt făcătoare de minuni. O parte din sfintele lor moaște se află la Ohrida, în Biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu Vindecătoarea.
