Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți s-a născut la începutul secolului al XIV-lea. A intrat în monahism de tânăr, la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, primind numele Lavrentie. După o vreme se retrage în sihăstrie, unde a construit un schit ce avea să-i poarte numele: «Schitul lui Lavrentie“. Pravila pentru obștea de aici era următoarea: hrană o singură dată în zi, la asfințitul soarelui, afară de sărbători; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul nopții până dimineața – priveghere în biserică, după rânduiala Sfântului Munte și tradiția pustnicească. Pe locul unde a fost «Sihăstria lui Lavrentie“, astăzi se află satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din județul Suceava.
Potrivit unor istorici, Sfântul Leontie ar fi ajuns chiar episcop la Rădăuți, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrânețe s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care îi scrie viața, îl numește «făcător de minuni”. Așa ne putem explica de ce în vechime strada de azi Bogdan Voda din Rădăuți, unde se afla și ctitoria domnitorului, se numea «Drumul Sfîntului». Tradiția spune că a fost duhovnicul Sfântului Daniil Sihastru.
A fost înmormântat în biserica de lemn a schitului, iar mai târziu, datorită cinstirii sfintelor sale moaște de credincioși, acestea au fost mutate în Catedrala din Rădăuți. Cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 aU scos la iveală moaștele sale. În anul 1991 ele au fost așezate într-o raclă spre a fi cinstite de credincioși. În ședința sinodală din 20 iunie 1992 s-a hotărât canonizarea sa oficială.
