Giorgiana Radu-Avramescu
mângâi barba norilor,
ating fruntea cerului
și aproape că ajung timpul fără timp
totul e alb,
totul e pur aici sus,
unde răpitoarele nu ajung,
unde ciocul păsărilor de pradă
îl retează altitudinea
sus e senin,
în timp ce jos
rămâne decorul cenușiu al umbrelor,
al unui haos bine organizat
sus e liniște și echilibru,
denia îngerilor se aude doar,
în timp ce jos,
stridențele urbanului asurzesc,
răzbat până și în chiliile
puținilor schimnici supraviețuitori
sus se rostesc rugăciuni nescrise,
pentru sufletele care jos s-au rătăcit
ele de ele, ori alții le-a pricinuit înstrăinarea
sus, visurile prind aripi,
aripi purtătoare de zboruri neabandonate
sus, sfinții șed la cina cea de taină,
în timp ce jos,
jos are loc ospățul fariseilor
sus e miracol,
jos e mâhnire,
iar între cele două,
calea anevoioasă spre vindecare
