Textul de mai jos este al reprezentanţilor IPJ Prahova. Am lăsat neschimbat şi titlul. Concluzia rămâne să o tragem fiecare, citind următoarele: «Sunt momente în care omenia nu se cere, nu se așteaptă – se întâmplă pur și simplu, din instinct, din suflet. Așa s-a întâmplat și într-o zi obișnuită, după o misiune dusă la capăt.
Luptătorii Serviciului pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Prahova, oameni antrenați să intervină în cele mai riscante situații, să restabilească ordinea acolo unde este sfidată, se aflau pe drumul de întoarcere. Pe Șoseaua Vestului din municipiul Ploiești, ceva le-a atras atenția. Pe marginea drumului, o femeie în vârstă – poate 83 de ani – căzuse. Se împiedicase și se lovise în zona capului.
N-au stat pe gânduri. Fără să fie chemați, fără să li se ceară, au oprit mașina. S-au apropiat de ea, au ridicat-o, i-au șters fruntea, i-au vorbit încet, cu răbdare. Au găsit un scaun pe care să o așeze și i-au oferit apă. Femeia nu a vrut să meargă la spital, iar ei au rămas acolo cu ea până s-au asigurat că e bine. În acele momente, nu erau doar luptători. Erau fii. Erau oameni. Nu era parte dintr-un plan. Nu era o intervenție planificată.(…)».