Florin Tănăsescu
Franțuz pripășit de ceva vreme pe plaiurile dumneavoastră, m-am hotărât „s-o tai”, cum ziceți voi, românii. Adică să vând tot și să plec. Am găsit cumpărător pentru casă, doar că mi-a rămas în grijă gardul.
Îl vând „en detail”, cum se zice în țara mea natală, pentru că angro nu se poate, pe motiv că lumea-i săracă, după cum mi-a zis un peizan. D-aia îl vând zăbrea cu zăbrea.
Gardu-i din lemn și nu este grevat de cine știe ce sarcini. Doar că pe el stă o cioară.
Zăbrelele sunt în stare de funcțiune, dar au câteodată „vicii”, cum se sune în dreptul civil. Dovadă este că într-una din nopți unul a încercat să-l sară și-a rămas înfipt într-una. Într-o zăbrea, să ne-nțelegem românește!
Așa m-am pomenit cu două ciori pe el.
Am sunat la un polițist local, care s-a prezentat „de îndată” la locul evenimentului. Ceea ce, să recunoaștem, se-ntâmplă mai rar cu oamenii din branșă.
La interogatoriu, săritul – adică proptitul în gard – a declarat că arvunise vrabia pe care-o avea, cu gândul la cioară.
În fine, chestii obișnuite prin zonă, de unde și vorba românească „A dat vrabia din mână pe cioara de pe gard”. Ziua și anul le știe fiecare…
Am fost întrebat dacă doresc să depun plângere penală, am refuzat. Nu de alta, dar pe la voi, p-aicea, cam de vreo 30 de ani dați vrabia din mâna stângă pe griva de pe zăbreaua dreptă. Și invers!
Are și termen de garanție, ca să vedeți că nu umblu cu zburătoarea vopsită. Ce înseamnă asta: dacă o puneți pe cocoașa vreunuia care vă supără, sigur nu se crapă.
În caz că vă pasionează sporturile de iarnă, vă recomand să cumpărați două, la preț de una. Deci, pot fi folosite pe post de schiuri.
Vând gardul, en detail, mai puțin poarta. Asta rămâne să aveți și voi „obiectul material” al plângerii lirice: „De ți-ar spune poarta ta!”.
Semnat, proprietar Pierre Vaillant, ăla din „Toate pânzele sus!”.
Pe Apa Sâmbetei…
