Cercetătorii au dezvoltat un test de sânge accesibil și neinvaziv care poate prezice vârsta biologică și speranța de viață. Spre deosebire de analizele clasice care identifică doar prezența unor boli, acest nou instrument evaluează capacitatea intrinsecă a organismului, adică suma tuturor funcțiilor fizice și mentale ale unei persoane. Cei care obțin rezultate bune la test au, statistic, o viață mai lungă cu aproximativ cinci ani și jumătate față de cei aflați la polul opus, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews. Dr. Thomas M. Holland, medic și cercetător, profesor asistent la RUSH Institute for Healthy Aging din cadrul RUSH University, College of Health Sciences, din SUA, care nu a fost implicat în studiu, a subliniat un avantaj principal al testului: „Unul dintre cele mai importante aspecte este că testul poate fi realizat dintr-o simplă probă de sânge sau salivă, lucru care îl face accesibil și neinvaziv. Nu arată doar câți ani ai, ci și cum îmbătrânești, un indicator mult mai relevant atunci când trebuie decise eventuale intervenții pentru prevenirea unor probleme de sănătate viitoare.”
Testul, cunoscut sub numele de ADNm IC, se bazează pe analiza metilării ADN-ului, un proces chimic care influențează activitatea genelor. Aceste tipare oferă o imagine mai clară asupra stării biologice a organismului, în raport cu vârsta cronologică. Studiul, publicat în revista Nature Aging, a inclus 1.014 participanți cu vârste între 20 și 102 ani din cohorta INSPIRE-T (un grup de cercetare european dedicat studierii îmbătrânirii sănătoase și a pierderii autonomiei la vârste înaintate) și propune o abordare diferită în medicina preventivă, concentrată pe funcționarea organismului înainte ca boala să apară. Capacitatea intrinsecă se referă la totalitatea funcțiilor fizice și mentale pe care o persoană le poate folosi în viața de zi cu zi. Include lucruri de bază precum mersul, gândirea clară, auzul, vederea sau memoria. Organizația Mondială a Sănătății o consideră un criteriu de bază pentru evaluarea stării generale a unei persoane în procesul de îmbătrânire. Această capacitate nu rămâne constantă de-a lungul vieții, ci se reduce treptat din cauza bolilor, accidentelor sau schimbărilor naturale care apar odată cu vârsta. Cu cât scăderea este mai lentă, cu atât persoana își păstrează autonomia și calitatea vieții mai mult timp.
Până de curând, măsurarea capacității intrinseci presupunea teste clinice complexe și echipamente greu de accesat în afara unor centre specializate. „Un test bazat pe sânge sau salivă pentru măsurarea capacității intrinseci, cunoscut sub numele de ADNm IC, reprezintă un instrument foarte promițător în știința îmbătrânirii. Acest test folosește modele de metilare a ADN-ului, adică etichete chimice care reglează activitatea genelor, pentru a evalua capacitatea intrinsecă din punct de vedere biologic, oferind o imagine asupra modului în care funcționează organismul în comparație cu vârsta cronologică,” a explicat dr. Thomas M. Holland. Pentru a construi un scor care reflectă capacitatea funcțională a organismului, cercetătorii au analizat cinci domenii afectate frecvent de înaintarea în vârstă: funcția cognitivă, Pe baza probelor de sânge și salivă, au fost extrase informații despre metilarea ADN-ului, un mecanism prin care activitatea genelor este reglată în funcție de contextul intern și extern.
În timp, metilarea se modifică sub influența vârstei, a mediului și a altor factori biologici, iar deviațiile de la tiparul obișnuit au fost asociate cu un risc crescut de boală. Combinând aceste date cu măsurători funcționale, echipa a dezvoltat un model epigenetic capabil să estimeze nivelul actual de reziliență biologică. „Testul de capacitate intrinsecă bazat pe metilarea ADN-ului (ADNm IC) arată un potențial semnificativ ca măsură practică a îmbătrânirii biologice. Spre deosebire de testele tradiționale bazate pe ceasul epigenetic, acesta captează îmbătrânirea funcțională mai direct,” a precizat Elena Rolt, nutriționist și specialist în medicină funcțională.
În paralel cu dezvoltarea testului ADNm IC, un alt studiu amplu a investigat legătura dintre compoziția sângelui și speranța de viață. Cercetarea, desfășurată în cadrul cohortei suedeze AMORIS, a inclus peste 44.000 de persoane urmărite timp de până la 35 de ani. Rezultatele au fost comparate între cei care au ajuns la vârsta de 100 de ani și participanții care au murit mai devreme. Au fost identificate diferențe clare între cele două grupuri, vizibile cu zeci de ani înainte ca unii dintre participanți să atingă vârste înaintate. Cei care au trăit mai mult prezentau, în general, niveluri mai ridicate de colesterol total și fier. Deși acești parametri sunt adesea considerați factori de risc pentru bolile de inimă, în acest caz au fost asociați cu o durată de viață mai lungă. De asemenea, valorile mai scăzute ale glucozei (HbA1c) au indicat un control mai bun al zahărului din sânge și un risc redus de diabet și afecțiuni metabolice.
Un alt semn distinctiv a fost nivelul redus de creatinină, care indică o funcție renală mai bună. Valorile mai mici ale acidului uric și ale enzimelor hepatice au fost corelate cu un nivel scăzut de inflamație și o stare metabolică mai echilibrată. Cercetarea care a stat la baza dezvoltării testului ADNm IC a adus în atenție mai mulți factori asociați cu un nivel mai ridicat al capacității intrinseci și cu o speranță mai lungă de viață. Printre cei mai importanți s-au numărat alimentația echilibrată, în special consumul regulat de pește gras, și limitarea aportului de zahăr adăugat. Participanții care aveau o dietă bogată în pește gras, precum somonul, macroul sau sardinele și consumau zahăr în cantități moderate, sub 5% din totalul energetic zilnic, au prezentat un profil epigenetic asociat cu o îmbătrânire mai lentă și o funcționare biologică mai bună.
Dr. Tunç Tiryaki, chirurg plastician și fondator al London Regenerative Institute, din UK, care nu a fost implicat în studiu, a explicat posibilele legături dintre alimentație și mecanismele moleculare implicate în menținerea funcțiilor vitale: „Peștele gras este o sursă bogată de acizi grași omega-3 cu lanț lung, în special EPA și DHA. Acești compuși susțin sănătatea mitocondrială, reduc inflamația sistemică și protejează funcția cognitivă. Toate aceste efecte se regăsesc în domeniile principale ale capacității intrinseci, precum rezistența fizică, echilibrul emoțional și funcția cognitivă. În plus, omega-3 pot influența expresia genelor implicate în răspunsul imun și în procesul de senescență celulară, ambele fiind trasee biologice reflectate în semnătura epigenetică ADNm IC.”
Pe de altă parte, un aport excesiv de zahăr are efecte opuse. Consumul frecvent peste limita recomandată este asociat cu accelerarea unor procese dăunătoare, cum ar fi glicația proteinelor, stresul oxidativ, creșterea inflamației cronice și dezvoltarea rezistenței la insulină. Aceste procese duc la degradarea treptată a funcțiilor metabolice, cognitive și musculare. Menținerea unui aport controlat de zahăr pare să susțină flexibilitatea metabolică (capacitatea organismului de a se adapta la cerințele energetice variabile) și să reducă stresul sistemic, ajutând la menținerea performanțelor fizice și mentale odată cu înaintarea în vârstă. Analiza datelor a arătat o asociere între scorul ADNm IC și starea generală de sănătate. Persoanele cu valori ridicate ale acestui indicator biologic prezentau o funcție pulmonară mai bună, o viteză de mers mai mare, o densitate osoasă mai ridicată și o percepție subiectivă mai favorabilă asupra propriei sănătăți. Cel mai important, cei aflați în intervalul superior al scorului au trăit, în medie, cu 5,5 ani mai mult decât participanții cu un ADNm IC scăzut. „Din perspectivă științifică, aceste asocieri indică o legătură solidă între o capacitate intrinsecă ridicată și o funcție imună mai eficientă, inflamație sistemică redusă și un risc mai mic de afecțiuni frecvente la vârste înaintate, precum hipertensiunea, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral sau alte boli cronice. Pe scurt, un organism care funcționează bine din interior are șanse mai mari să rămână sănătos și să trăiască mai mult. Acest test nu reflectă doar starea prezentă, ci poate anticipa și traiectoria viitoare a sănătății,” a detaliat dr. Thomas M. Holland. Capacitatea intrinsecă este influențată de o serie de factori care pot fi modificați. Printre cei mai importați se află alimentația, mișcarea, activitatea cognitivă, interacțiunea socială și gestionarea bolilor cronice. Dietele precum cea mediteraneană sau MIND, bogate în alimente integrale și micronutrienți reduc inflamația și protejează funcțiile metabolice și neurologice. Legumele, fructele, leguminoasele, cerealele integrale, peștele gras și grăsimile din uleiul de măsline sau nuci au fost asociate cu o degradare mai lentă a capacităților fizice și cognitive. Evitarea alimentelor ultraprocesate, a grăsimilor trans și a zahărului în exces ajută la menținerea echilibrului hormonal, la reglarea glicemiei și la prevenirea rezistenței la insulină. Mișcarea constantă influențează parametrii biologici asociați cu îmbătrânirea. Exercițiile de rezistență (mers rapid, înot, ciclism) susțin activitatea sistemului cardiovascular și îmbunătățesc utilizarea oxigenului la nivel celular. Ridicarea de greutăți sau alte forme de antrenament de forță contribuie la conservarea masei musculare și la prevenirea osteoporozei. Exercițiile pentru echilibru reduc riscul de accidentări, în special la persoanele în vârstă. Activitatea fizică susținută influențează inclusiv funcționarea mitocondriilor și expresia genelor implicate în repararea celulară.„Activitatea fizică sprijină locomotia și vitalitatea, dar și funcția mitocondrială și sănătatea imună, ambele legate de capacitatea intrinsecă,” a subliniat dr. Tunç Tiryaki.
Pe lângă componentele biologice, sunt importante și cele cognitive și sociale. Persoanele care își mențin activ creierul prin citit, învățare, conversații sau jocuri ce implică gândire logică își păstrează mai bine funcțiile mentale odată cu înaintarea în vârstă. Relațiile stabile, participarea la activități sociale sau de grup reduc riscul de depresie, singurătate și declin cognitiv precoce. Este importantă și gestionarea corectă a bolilor cronice, cum ar fi hipertensiunea, diabetul, obezitatea sau afecțiunile cardiovasculare. Netratate, aceste probleme afectează sistemul nervos, vasele de sânge și organele interne, accelerând degradarea funcțională.
Deși testul ADNm IC oferă informații importante despre starea biologică a organismului, nu poate prezice cu exactitate câți ani va trăi o persoană. Longevitatea este rezultatul unei combinații de factori, printre care stilul de viață, moștenirea genetică, mediul și evenimentele neprevăzute. Niciun marker biologic nu poate izola singur traiectoria exactă a fiecărui individ.
Totuși, testele epigenetice precum ADNm IC pot semnala din timp dezechilibre care cresc riscul de îmbolnăvire, înainte ca acestea să devină vizibile în analizele clasice sau să apară simptome. Informațiile obținute pot ghida mai bine deciziile legate de prevenție și tratament, cu scopul de a prelungi durata vieții de calitate. Nutriționista Elena Rolt a atras atenția că testul nu ar trebui privit izolat: „Folosirea acestuia ar trebui să fie complementară altor marker, de exemplu, PhenoAge, GrimAge sau teste funcționale, iar utilitatea sa în practică va depinde de validarea ulterioară.” Dr. Thomas M. Holland consideră însă că testul marchează o etapă importantă în cercetarea îmbătrânirii: „ADNm IC face legătura între biologia moleculară și indicatori observați direct, cum sunt mersul, cogniția sau speranța de viață. Deși e nevoie de confirmări suplimentare, mai ales în rândul persoanelor în vârstă cu capacitate funcțională scăzută, studiul deschide calea pentru utilizarea markerilor epigenetici personalizați în geriatrie, în medicina longevității și în strategiile de sănătate publică bazate pe prevenție.”
