George Marin
Bucuria de a vedea fotbal și bucuria de a vedea jucând echipa națională, chiar și la trei zile după un meci în care aceasta a respirat greu – cel din Austria – au adus în tribuna Arenei Naționale 45324 de spectatori. O cifră surprinzător de mare în condițiile expuse. Mai ales că adversarul nu era vreun balaur al Europei în clasamentul UEFA al coeficienților – cum nici Austria nu este – ci unul din categoria noastră de greutate fotbalistică. Oamenii au venit cu entuziasm. Deseori, ei au fost răsplătiți cu entuziasm, cum au fost momentele celor două goluri și ale „bicicletelor” lui Rațiu, noul debutant pe lista căpitanilor echipei naționale. Ce dacă prima „bicicletă” a fost ineficientă? Ce dacă la a doua, dinspre finalul meciului, „a căzut lanțul”, ce dacă mingea a rămas în urma căpitanului? Lumea s-a bucurat de micul eveniment pentru că el s-a petrecut în preajma careului advers. Exact, tocmai acolo, în sau în preajma careului advers, unde echipa României a fost văzută în marea parte a timpului. Cu ce rezultate? Cu un gol, primul, marcat în urma unui contraatac purtat de Man, care a speculat gafa cipriotului Satsias, și concretizat de Tănase, și cu o a doua reușită născută din „afacerea” Drăguș-Man. Absent din joc la Viena, Man a fost aplaudat de public și declarat peste tot omul meciului. Da, pentru golul marcat și pentru prelungul sprint cu mingea la picior încheiat cu pasa de gol, Man merită să fie numit omul meciului. Dar asta în contabilitate pură. Din punct de vedere al jocului tactic, Tănase a fost peste Man. Totodată, Tănase s-a dovedit mult mai intuitiv în joc. Și nu a fost aplaudat suficient, pe măsura întregii evoluții! Poate că și Drăguș ar fi fost aplaudat mai mult de tribună, pentru că a fost mai concret în acțiuni decât la precedentul meci de acasă, cu Bosnia-Herțegovina. Ne referim, cu bucurie, la lipsa ratărilor imense, consumate integral, sperăm cu toții, în meciul amintit. Poate că și Mitriță ar fi fost aplaudat mai tare de tribună dacă nu ar fi fost atât de egoist. Ori poate el a dorit să marcheze cu orice preț amintindu-și că, în aceste grupe de calificare la „Mondiale”, contează mult golaverajul. Poate că și Alibec ar fi fost, tot așa, aplaudat. Dar el a avut un recital de balet al mâinilor, clasic în ceea ce îl privește, mișcările acestea fiind singurele sale „reușite” din meci. Din păcate, tribuna nu l-a aplaudat pe Chiricheș – exponentul experienței care dă stabilitate la mijlocul terenului – pentru excelenta pasă în diagonală pentru Tănase, a cărui ciocnire cu portarul cipriot l-a făcut pe arbitru să petreacă minute bune la monitorul VAR. Arbitrului i-ar fi trebuit o margaretă să rupă câte o petală pentru a descoperi dacă trebuie să îl elimine sau nu pe cipriot. A rămas să se joace în continuare cu același portar după o decizie la mustață. Și cu portarul iertat, poate și cu potențialul înlocuitor, ciprioții nu au suferit prea mult în propriul careu pentru că aglomerația a fost destul de mare, uneori acțiunile de luptă din careu purtând impresia întâmplării, doar la faza golului al doilea românii beneficiind de ceva spațiu. Asta pentru că, în restul timpului, a fost multă mingicăreală prin preajma careului – bună și aceasta dacă nu pierzi posesia – spațiile din laterale apărând și ele, dar continuările nu au fost mereu cele fericite.
Am învins. Dar cine știe ce s-ar fi putut întâmpla dacă Moldovan nu ar fi avut un reflex cum avea Cornel Penu, pe vremuri, la poarta de handbal, salvând o situație în care s-a aflat singur contra a trei ciprioți și din cauză că lui Mihai Popescu nu i-a mers „marșarier”-ul și s-a răsturnat de-a berbeleacul? Chiricheș și Popescu au fost criticați public de Mircea Lucescu pentru această situație, acest gen de declarație fiind rara avis în fotbalul românesc, antrenorii din campionat preferând lustruirea în public, uneori chiar împotriva evidenței. Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă, imediat, din cornerul ciprioților rezultat din respingerea lui Moldovan, Man nu ar fi rezistat, acum el fiind cu trei ciprioți în spate? Am învins. Dar chiar trebuie să deschidem coada de păun după ce am învins o echipă care s-a dovedit mai slabă decât am fost noi la Viena?
P.S. Deși se obișnuiește cam rar în breaslă, nu pot să nu apreciez un titlu de o mare inspirație, care reflectă realitatea. Prosport a titrat: „România s-a calificat la Cupa Mondială a învingătorilor Ciprului! I-am bătut de trei ori în mai puțin de 9 luni: ori FIFA revoluționează preliminariile, ori ne vindecăm de miraj până la baraj”.
