Florin Tănăsescu
Au „trecut precum o boare pe deasupra viilor”. A noastră, carevasăzică, nu a cui s-a gândit Topârceanu. Şi ne vom îndreba, cât de curând , „Unde sunt orgoliile mele?”.
Că, hai să fim serioşi, în şase luni, de când facem şi desfacem „vorbe, vorbe, vorbe”, nicidecum idei, la mijloc a fost şi puţin – sau mai mult – vorba despre orgolii.
A fost iarna-primăvara vrajbei noastre, să fim serioşi. Şi mai e încă acum, la început de vară.
„Suflet nefericit, cât ai plâns, cât ai suferit”? Păi, să vedem de-acum încolo. Că „un sfârşit e un început”, de acord. Dar începutul cui?
„Singuri pe lume”, după ieşirea de la urne. Asta suntem. Unii! Câţi, nimeni nu ştie. Dar destui!
Vine „August fierbinte”, cu avertismentul lui iulie. Iar ăsta din urmă sună aşa: „Vor creşte preţurile la…”.
La ce? Dar la ce nu?
Motivarea lor: „Greaua moştenire din ultimii 10 ani”. Că, mai nou, raportul de ţară se face pe dublu „Ce-ai făcut în ultimii cinci X 2 ani?”.
Consolarea noastră? Orgoliile!
A fost sau nu lupta noastră? În 35 de ani, am învăţat că nu prea.
Singuri pe lume, cu bani drămuiţi pentru factura la lumină. Pentru „pâinea noastră cea de toate zile”, pe care nu ne-o va iefini nimeni, mâine. Dimpotrivă!
Au „trecut precum o boare pe desupra viilor”. Alegerile, că lupta de clasă continuă.
Iarna-primăvara asta s-a încheiat. Două anotimpuri într-unul, la propriu, şi la figurat.
Tot aşa, două ţări într-una. La propriu. Şi la vremea când n-a fost războiul nostru, dar am participat.
Ştire: „La Cotroceni, continuă negocierile cu partidele pentru formarea guvernului şi desemnarea primului ministru”.
În ţară, o comisie urmează să decidă cine-i de vină pentru prăbuşirea Salinei Praid.
„Mândră ţară, tânăr colţ de rai”?
