Luiza Rădulescu Pintilie
Luminoase momente sărbătorești, întru credință și nădăjduirea pe care o aduce aceasta în inimi și în cugete, pentru preoții și locuitorii orașului Urlați, dar și din împrejurimi, prilejuite de sărbătorirea, în zilele de 1O și 11 iunie a.c., a hramului de vară al Bisericii “Sfinții Voievozi”, închinat Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei – mare făcător de minuni și tămăduitor al celor bolnavi, ocrotitor și al bisericii din orașul de pe valea Cricovului Sărat și ale cărui sfinte moaște se află – dimpreună cu cele ale Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou – în acest frumos și impunător lăcaș de rugă și de închinare.
Sărbătoarea din acest an își adaugă încă o semnificație deosebită prin aducerea, în lăcașul prahovean, de la Sfânta Mănăstire Vatoped din Sfântul Munte Athos, a Icoanei Maicii Domnului Vimatarissa (Întemeietoarea – fiind găsită chiar în timpul înălțării lăcașului), una dintre cele mai cinstite icoane făcătoare de minuni din așezământul athonit, care o găzduiește chiar în katholikonul mănăstirii, pe scaunul arhieresc din Sfântul Altar, de aceea se mai și numește și “Altărița”.
Împărtășindu-ne bucuria unor asemenea momente duhovnicești, preotul Petroni Tănase ne-a precizat că programul liturgic al zilei de ieri a fost încununat de primirea Icoanei Maicii Domnului Vimatarissa, desfășurarea unei procesiuni în jurul bisericii parohiale, apoi de rânduiala sfințirii Icoanei, oficiată de P.C. Protoiereu Ionuț Negoiță, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, urmate de slujba Vecerniei Mari cu Litie. Ziua de astăzi se va deschide, la ora 8,00, cu Acatistul Sfântului Ierarh Luca al Crimeei, slujba Utreniei și Sfânta Liturghie încheindu-se cu parastasul pentru ctitorii adormiți ai bisericii. Îndemnul adresat de slujitorii sfântului lăcaș “vă așteptăm cu drag să ne rugăm împreună, să ne închinăm Maicii Domnului și să îl cinstim pe Sfântul nostru ocrotitor ale cărui Sfinte Moaște se află în biserica noastră, rugându-L să ne fie sprijin, vindecare și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu!” devine cu atât mai pătrunzător într-un timp atât de plin de tulburare și de frământare sufletească, dar și de prea multe suferințe trupești ce își caută alinare și vindecare, biserica însăși fiind chemată să se dovedească a fi o ancoră și mai puternică, dătătoare de speranță și de încredere, de ajutor și de susținere în fața valurilor și a vitregiilor vieții.
