Florin Tănăsescu
Cât timp există o retrospectivă a Imperiului Roman, a ălui Otoman şi-o baladă pentru ciobănașul moldovean, se cuvenea şi o updatare a vremurilor.
Facem deci scriere despre istoria Selfieului, a cărei pietre de temelie a fost pusă cu sacrificii. Suficientă să amintim aici despre nefericitul Narcis, care-nsetat, lâng-o fântână, a susurat „amețítoare apă, ce limpede mă clatin”.Apoi a plonjat în ea; acolo se zbate şi-acum.
Evoluţia vremurilor a schimbat şi acest procedeu. Că şi-o fi dat seama sau nu, unul dintre revoluţionarii din branşă a fost chiar Coşbuc. Păi, ce altceava pot însemna versurile „Azi am să-ncrestez în grindă/Jos din cui acum oglindă!/Şi ce fată frumuşică/Are mama!”?
Selfie primordial în mediul rural.
Ardem etape, ne oprim prin mijlocul secolului trecut.
Ea, după ce stă la coafor o juma’ de zi, îşi întreabă consortul:”Şi cum arăt, ia zi?”.
Ăsta din urmă, tremurând ca piftia să nu-i scape porumbelul din gură, a glăsuit sfios:”Ca un angel radios!”. „
Și nu-l citise pe Caragiale. Parol!
Ajungem la vremurile de azi. Și zicem ca francezul ăla: „Secolul XXI va fi selfios sau nu va fi deloc”.
Dar este. Dovadă stau lanurile de rapiță sau macii de la șes.
Aici se cuvine dezvoltat subiectul; acum câțiva ani, o tânără mai plinuță, dacă voia să-și facă o imagine de silfidă pe-o arătură, lega două prăjini de bătut prune, iar la capul lor, telefonul mobil.
Dar tehnologia i-a sărit în ajutor, drept pentru care s-a inventat memory stickul. Un mic pas pentru o Giocondă de la țară, un cap-compas pentru un flăcău în căutarea iubirii rurale.
Firește, se poate întâmpla – Doamne ferește! – ca un el sau o ea să-și uite smartphoneul acasă. În astfel de cazuri, sar în ajutor vitrinele din magazine. Deci, dacă vedeți pe cineva că se holbează prea mult la un geam, nu vă mirați! Sunt oameni amărâți, cu dileme hamletiene: „Oi fi sau n-oi fi cel mai frumos om din țară?!”.
Am punctat pe sărite câteva repere ale unei instituții numite Selfie. Textul e scris ieri, datele-s culese până alaltăieri, ora 23.59.
Posibil ca în intervalul de timp de-o zi și ceva să aflăm că a fost descoperit și-un seffie făcut de Radu cel Frumos. Nu ăla de la Afumați!
Caz în care, chiar o mierlește Narcis, nu se mai zbate-n nămolul din fântânile părăsite.
