Florin Tănăsescu
Se uită vreodată prima iubire? Nu! Avem aproape fiecare măcar o poză alb-negru sau color pe care-o ţinem ascunsă a primei gagici care ne-a luat minţile? Avem!
Doar despre Fata Morgana/ Ileana Cosânzeana/ Frumoasa din pădurea adormită a neamului ăsta am cam uitat. Păi, e frumos? Fireşte că nu!
Aşadar, era odată, cam pe la anul 2000, o preafrumoasă fată: „Luminiţa de la capătul tunelului”. Pfff, şi cum o mai sorbeam din priviri! Şi cum o visam Şi cum la multe ne gândeam!
Trecut-au anii precum guvernele peste noi. Dar Luminiţa încă e. Unde? Dumnezeu ştie! Chestia e că trebuie doar să credem şi ni se va arăta.
Acum, e drept, a mai îmbătrânit şi ea. Da’ şi pe noi ne mai dor şalele şi altele.
Azi – am aflat şi noi pe surse – are profil pe Insta şi Facebook. Şi-o cheamă Lumy. Că ăsta-i mersul lingvistic de azi: cu „y” la final. Aşa c-om bâjbâi noi ca orbeţii prin tunelul ăla, ne-om da cu capul de toţi pereţii, dar trebuie să vorbim şi să scriem emancipat. Respectiv cu „y” la sfârşit. Deci, mai exact, să zicem „frumy”, cum fac unii care încearcă Bacul cu deştul.
Una peste alta, dacă vrem o minune prin ţara-tunel, să vorbim numai frumy despre Lumy!
Că şi merită; credeţi şi nu cercetaţi!
E drept, numita Lumy apare fotoşopată prin pozele de profil. Da’, ce? Noi suntem aceiaşi Feţi-frumoşi de altădată? Nu!
Nu vorbiţi frumy despre Lumy?
Păi, a comis-o unul. Trecea seara pe la fereastra ei şi-a-nceput să facă mişto gen:”Te văzui la lumânare, demachiată. Hâdă tare erai, cucoană!”.
Imediat, ţopârlanul a căzut în boală şi nu i-au zis nici Arafat, niciun secretar de stat, niciun parlamentar „Scoală!”. Zace şi-acum, în caz că interesează pe cineva.
Ca să n-o mai aburim: dacă râvnim acum la o neimpozitare de salarii, la necreşterea de TVA, la netăierea de pensii, la tot ce mint ăştia de i-am ales cu mânuţa noastră, despre Lumy să vorbim numai de frumy.
Altfel, înnebunim şi noi. Nu doar salcâmii!
