Luiza Rădulescu Pintilie
Tivite-s cu purpură înverzitele margini de drum
Maci roșii au aprins, ici-colo, câmpii și livezi
Peste întinderi a căror mărginire n-o vezi
Plutește dulceagul înfloririi parfum.
Maci roșii au aprins, ici-colo, câmpii și livezi
Peste întinderi a căror mărginire n-o vezi
Plutește dulceagul înfloririi parfum.
Văpăi înflorite se leagănă-n vânt,
Se înalță, a rugă, spre azurul ceresc,
Se-apleacă umil și-apoi prea grăbite se sting
În tăcere rubinii flori de mac se-ofilesc.
Aidoma macilor sunt și bucuriile vieții
Prea adesea atât de repede trecătoare;
Petale risipite de suflarea tristeții,
Visuri ce pentru o vreme nu-ndrăznesc să mai zboare.
* * *
Se va deschide, într-o zi, o altă floare roșie de mac
Iar ochii își vor limpezi întunecarea înlăcrimării,
Vine un timp în care durerile își află leac
Și inima își regăsește aripile înălțării,
Limanul credinței, al speranței și al fericirii,
Viața, floare roșie de mac!
(22 mai 2025)
