Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
Ești prea dur, pari tot o cazemată
Proțăpit, domini pământ și cer
Sunt născut în zodia-ți turnată
Toată din incendiu și din fier
Dar nu-mi placi, căci n-ai deloc mister.
Ești urât cu ochiul tău de lavă
Stăpânind tot cerul fără nori
Apa, cu-a ei firavă octavă,
Găsea-n irisul tău alb culori
ROGVAIV sună în abreviere
Roșu-ntâi, la urmă violet
Și din incontestabila-ți putere
Ploaie te făcea puțin poet
Ești, firește, mândru în armură
Sorbi dintr-un avânt un sfert de mare
N-ai milă în deșert, uscând o gură,
Zeu fără poezie și culoare
Să-ți spun ceva bătrâne general
Misterul ăsta l-am trăit și eu
Coboară, iubind ploaia, de pe cal
Căci ea, femeia face curcubeu
Din aura ta searbădă de zeu
Altfel, pe cer rămâi astrul temut
Și? Și nimic, soare și-atât
(Lucian Avramescu, 5 mai 2021, Sângeru)
