Luiza Rădulescu Pintilie
Cu siguranță fiecare reîntâlnire după absolvirea liceului poartă o emoție și o încărcătură unice, pe care trecerea timpului le îmbogățește de 10, de 20, de 30, de 40 de ori! Așa încât, o revedere după… 50 de ani cu cei care ți-au fost colegi de liceu și cu dascăli care te-au pregătit pentru aceeași profesie a apostolatului n-am niciun dubiu că e departe de a fi și de a rămâne doar un simplu reper temporal într-o existență, ori un stop- cadru, fie el și aureolat de sărbătoare, într-un destin căruia îi este dăruit un asemenea fast moment. Și exact o asemenea revedere au trăit, duminică – 18 mai a.c., 80 de foști elevi ai Liceului Pedagogic din Ploiești – Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria“ Ploiești de astăzi – reîntorși în amfiteatrul școlii pe care au absolvit-o în anul 1975, într-o promoție în care, în premieră, se regăsea și prima clasă constituită special pentru 36 de învățători, urmași ai îndrăgitului dascăl „Domnu Trandafir”.
Absolvente din clasa pentru învățătoare și cele două clase pentru educatoare, alături de colegi învățători și 9 profesori, aflați la rându-le, în anii ’70, la început de carieră didactică, reuniți cu toții într-o întâlnire de suflet, cum ne-a mărturisit a fi fost profesorul Viorel Dinu, cel care a însuflețit frumoasa reîntoarcere pe porțile unei școli cu o istorie de 200 de ani de învățământ pedagogic. O reîntoarcere cu deplinul sentiment al datoriei împlinite, după o carieră și o misiune duse la bun sfârșit în grădinițele și școlile la ale căror catedre din județ și din alte locuri din țară s-au aflat, dar mai ales prin generațiile de elevi care le-au trecut prin mână exact la vârstele la care se pun bazele pregătirii școlare și ale personalității pe care se clădește apoi devenirea lor.
O reîntâlnire „de aur” adunând în caratele semnificației ei, în proporțiile mult amplificate ale unei întâlniri obișnuite, emoție și nostalgie, amintiri de neuitat și recunoștință, entuziasm, prietenie și respect, înțelepciune și experiență, toate legate de datul propriei treceri prin viață, prin vreme și vremuri, a tinerilor absolvenți de cândva, a maturizării, acumulării și evoluției lor didactico-pedagogice, inclusiv până la nivel universitar, venite cu timpul, cu dorința autodepășirii fiecăruia, dar mai ales cu aceea a împlinirii ca om și întru menirea aleasă. În ce cuvinte să așezi sentimentul încercat de elevii de cândva, foști dascăli o viață întreagă, care și-au auzit strigat, după 50 de ani, numele din catalog?! Și cât de puține și de sărace sunt cuvintele în fața trăirilor încercate de cei nouă profesori aflați, după o jumătate de secol, în fața unora dintre cei pe care i-au avut elevi și cărora le-au fost deopotrivă model și îndemn al vocației și al responsabilității de a șlefui destine – prof. Margareta Tudose – Fizică; prof. Luciana Aman – Limba latină; prof. Magdalena Mihai – Pedagogie; prof. Mariana Dad – Literatură universală; prof. Taniea Georgescu- Pedagogie;prof. Elena Teodorescu – Limba franceză; prof. Filofteia Șerban – Pedagogie; prof. Marian Dad- Limba și literatura română; prof.Nina Ioanițescu – Limba și literatura română. Îndrăznesc să cred că doar în cartea de inimă și minte a fiecăruia dintre cei care au răspuns „Prezent“ la o asemenea întâlnire de suflet se vor fi găsind cuvintele acestea, iar înțelesul lor devine deplin nu citit, ci… trăit!
