Primele semne ale menopauzei pot apărea de la 30 de ani, iar bufeurile pot persista și după 60 de ani

Transpirațiile nocturne, bufeurile și fragilizarea oaselor reprezintă doar câteva dintre provocările specifice fiecărei etape ale menopauzei. Deși vârsta medie la care apare este de 51 de ani, această tranziție naturală din viața femeilor poate debuta subtil în jurul vârstei de 30 de ani și se poate prelungi până spre 60 de ani sau chiar mai târziu. Intensitatea simptomelor variază de la inconveniente minore la transformări semnificative care afectează calitatea vieții zilnice, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Din punct de vedere medical, menopauza este definită ca absența ciclului menstrual pentru o perioadă de 12 luni consecutive, fără intervenția altor factori medicali precum tratamente, intervenții chirurgicale sau patologii. Conform Societății de Obstetrică şi Ginecologie din România, vârsta medie de debut a menopauzei este de 51 ani, cu variaţii individuale între 35 şi 55 ani. „Este un proces natural care apare atunci când ovarele încetează să mai producă hormoni reproductivi,” a explicat dr. Lynn Pattimakiel, medic în cadrul departamentului de Geriatrie și Medicină Internă, al Clinicii Cleveland.
Procesul de tranziție spre menopauză include trei etape distincte:
*Perimenopauza – etapa de tranziție: această perioadă poate dura 8-10 ani și debutează, de obicei în jurul vârstei de 40 de ani. În această fază, ovarele încep să reducă treptat producția de estrogen, iar corpul începe să manifeste primele semne ale schimbării hormonale;
*Menopauza propriu-zisă: este momentul specific, confirmat după 12 luni consecutive fără menstruație. În acest punct, ovarele au încetat să mai elibereze ovule, iar nivelul de estrogen din organism este redus semnificativ;
*Postmenopauza – perioada ulterioară: etapa care continuă pentru tot restul vieții. Deși intensitatea fluctuațiilor hormonale scade treptat și multe simptome se ameliorează, unele manifestări pot persista ani de zile după instalarea menopauzei.
Simptome timpurii de menopauză, între 30 și 40 de ani
Chiar dacă se întâmplă mai rar, menopauza poate începe și mai devreme – în jurul vârstei de 30 de ani sau la început de 40. Aproximativ 5% din femei experimentează menopauza timpurie, care apare între 40 și 45 de ani, potrivit datelor medicale. Iar dacă debutează înainte de vârsta de 40 de ani, vorbim despre menopauză prematură – o situație și mai puțin frecventă. Primele semne ale menopauzei timpurii sunt frecvent legate de modificările ciclului menstrual:Absența a două sau trei cicluri menstruale consecutive; Cicluri menstruale cu durată variabilă – fie mai scurte, fie mai lungi decât în mod obișnuit; Modificări ale fluxului menstrual – perioade cu sângerări abundente, alternate cu perioade de flux redus. Pentru femeile care au ales să amâne momentul unei sarcini, instalarea timpurie a menopauzei poate da peste cap planurile legate de maternitate. În astfel de cazuri, medicii pot recomanda soluții precum conservarea ovocitelor sau, dacă e nevoie, utilizarea ovulelor donate pentru a face posibilă concepția. Perioada care precede instalarea propriu-zisă a menopauzei se numește perimenopauză și apare, de regulă, între 45 și 50 de ani. Este o etapă în care menstruațiile devin tot mai imprevizibile: pot lipsi câteva luni, apoi reveni, uneori cu flux mai abundent, alteori mai redus. Aceste oscilații hormonale sunt semne că organismul începe să-și schimbe ritmul.
Printre manifestările fizice ale acestei etape se numără: Modificări ale dimensiunii și fermității sânilor; Uscăciune oculară persistentă; Valuri de căldură (bufeuri); Căderea părului de la nivelul scalpului, cu apariția pilozității în zone neobișnuite; Cefalee recurentă; Palpitații cardiace apărute în repaus; Micțiuni frecvente; Insomnie sau tulburări de somn; Prurit cutanat fără cauză aparentă; Dureri articulare și musculare; Transpirații nocturne care pot perturba somnul; Dispareunie (durere în timpul actului sexual); Sensibilitate mamară accentuată; Atrofie vaginală cu uscăciune locală; Tendință de îngrășare.
La nivel mental și emoțional, schimbările sunt la fel de semnificative: Episoade de anxietate cu frecvență și intensitate crescute; Diminuarea libidoului și a interesului pentru activitatea sexuală; Stări depresive apărute fără factori declanșatori evidenți; Dificultăți de concentrare și tulburări cognitive ușoare („ceață mentală”); Iritabilitate crescută și toleranță redusă la frustrare; Senzație de oboseală persistentă, neameliorată de odihnă;Probleme de memorie, în special în privința evenimentelor recente;Labilitate emoțională cu oscilații frecvente ale dispoziției. Este important de menționat că, deși fertilitatea scade în această perioadă, concepția rămâne totuși posibilă. Medicii recomandă continuarea utilizării metodelor contraceptive pentru femeile care nu doresc să rămână însărcinate.
În jurul vârstei de 50-55 de ani, majoritatea femeilor intră la menopauză sau finalizează tranziția către această etapă. Simptomele asociate perimenopauzei pot persista, iar modificările fizice din această perioadă pot crește riscul pentru: Boli cardiovasculare; Osteoporoză; Incontinență urinară; Infecții ale tractului urinar; Infecții vaginale. Este un moment potrivit pentru a discuta cu medicul despre posibile schimbări ale stilului de viață, dar și despre metodele prin care pot fi prevenite afecțiunile care tind să apară odată cu înaintarea în vârstă.
Deși majoritatea femeilor au început tranziția spre menopauză sau postmenopauză până la această vârstă, un procent redus experimentează menopauza tardivă, care se referă la debutul perimenopauzei după vârsta de 55 de ani. Instalarea mai târzie a menopauzei poate veni cu unele beneficii. Studiile au scos la iveală că femeile care trec prin această etapă mai târziu prezintă un risc mai scăzut de: Boli cardiovasculare; Infarct miocardic; Osteoporoză; Accident vascular cerebral.
Totodată, menopauza tardivă a fost asociată cu creșterea speranței de viață. Cercetătorii explică aceste efecte prin expunerea prelungită la estrogen, un hormon care contribuie la protejarea inimii și menținerea densității osoase.
Odată ce a trecut un an întreg de la ultimul ciclu menstrual, vorbim despre faza de postmenopauză. Chiar dacă tranziția s-a încheiat oficial, unele simptome din etapele anterioare – cum ar fi bufeurile sau tulburările de somn – pot continua să fie prezente pentru o vreme. Un studiu realizat în 2018 pe un eșantion de 2.020 de femei cu vârste între 40 și 65 de ani a arătat că aproximativ 40% dintre participante încă se confruntau cu bufeuri în perioada de postmenopauză.
Postmenopauza aduce, de asemenea, modificări cognitive și emoționale pe termen lung. Fluctuațiile hormonale din anii de tranziție afectează memoria și alte funcții mentale. În plus, riscul de depresie și anxietate rămâne ridicat chiar și după instalarea completă a menopauzei. Pentru multe femei, adaptarea psihologică la această nouă etapă a identității – una non-reproductivă – poate fi o provocare reală, care cere susținere și înțelegere din partea specialiștilor, dar și a celor din jur.
Odată cu reducerea nivelurilor de estrogen, organismul feminin devine mai vulnerabil la anumite afecțiuni, cum ar fi:Afecțiuni cardiovasculare – estrogenul are un rol protector asupra inimii și vaselor de sânge. Odată cu scăderea acestuia, vasele își pierd din elasticitate, iar valorile colesterolului și trigliceridelor pot deveni mai greu de gestionat. Din acest motiv, afecțiunile cardiovasculare devin principala cauză de mortalitate la femeile aflate în postmenopauză; Osteoporoza – în primii cinci ani după menopauză, densitatea minerală osoasă poate scădea accelerat. Structura osoasă devine fragilă, crescând riscul de fracturi, în special la nivelul coloanei vertebrale, șoldurilor și articulațiilor mâinilor. În unele cazuri, chiar și traumatisme minore pot duce la leziuni serioase;Incontinența urinară – țesuturile tractului urinar își pierd elasticitatea și tonusul, provocând urgență micțională sau pierderi involuntare de urină la efort (tuse, strănut, ridicarea greutăților). Frecvența infecțiilor urinare crește în această perioadă;Disfuncții sexuale – uscăciunea vaginală și pierderea elasticității pot transforma actul sexual într-o experiență neplăcută sau dureroasă. De asemenea, libidoul poate scădea, influențând dinamica relațiilor intime;Modificări metabolice – metabolismul încetinește odată cu vârsta, iar acumularea de kilograme devine mai ușoară, chiar și fără schimbări majore în dietă. Grăsimea tinde să se redistribuie către zona abdominală, un tipar asociat cu un risc mai mare pentru afecțiuni cardiometabolice.
Confirmarea menopauzei se realizează după absența completă a menstruației timp de 12 luni consecutive, fără sângerări vaginale sau spotting. Deși majoritatea femeilor recunosc simptomele caracteristice, în cazurile incerte medicii pot recomanda analize pentru confirmarea statusului hormonal.
Evaluarea biologică poate include:Determinarea hormonului foliculostimulant (FSH) și estrogenului (estradiol) – în menopauză, FSH prezintă valori crescute, în timp ce estrogenul scade semnificativ;Analiza hormonului stimulator tiroidian (TSH) – pentru excluderea hipertiroidismului, care poate mima simptomatologia menopauzei.
Există pe piață și teste pentru acasă care măsoară nivelul hormonului FSH în urină, însă acestea oferă doar indicii orientative, nu un diagnostic clar. Din cauza variațiilor naturale ale FSH-ului de-a lungul ciclului menstrual, rezultatele pot fi ușor interpretate greșit, motiv pentru care este recomandată confirmarea prin analize de laborator și consult medical de specialitate. Este important de subliniat că menopauza reprezintă o tranziție fiziologică normală, nu o afecțiune patologică ce necesită vindecare. Intervențiile terapeutice vizează ameliorarea simptomelor care afectează calitatea vieții și prevenirea complicațiilor asociate deficitului de estrogen pe termen lung. Modificarea obiceiurilor alimentare poate ajuta la ameliorarea simptomelor menopauzei. Reducerea consumului de cofeină și de alimente picante poate diminua frecvența și intensitatea bufeurilor. Specialiștii Clinicii Cleveland recomandă includerea în dietă a alimentelor bogate în fitoestrogeni, compuși vegetali cu efecte similare estrogenului în organismul uman.
Printre alimentele benefice în această perioadă se numără: Soia și derivatele sale, surse valoroase de fitoestrogeni; Năutul, datorită conținutului de proteine vegetale, fibre și minerale; Lintea, bogată în proteine vegetale și fibre; Semințele de in, cu conținut ridicat de acizi grași omega-3; Cerealele integrale, care susțin sănătatea digestivă; Leguminoasele, surse excelente de proteine și minerale; Fructele proaspete, bogate în antioxidanți; Legumele cu frunze verzi, importante pentru aportul de calciu și vitamine. Terapia de substituție hormonală (TSH) este una dintre cele mai eficiente opțiuni pentru gestionarea simptomelor menopauzei atunci când acestea devin intense și afectează calitatea vieții. Prin reglarea nivelurilor hormonale, acest tip de tratament poate aduce un real confort femeilor aflate în tranziție.
Există două forme principale de terapie hormonală:
*Terapia cu estrogen (TE): presupune administrarea exclusivă de estrogen, în doze adaptate nevoilor individuale. Poate fi administrată sub formă de plasturi transdermici, comprimate orale, geluri, creme sau inele vaginale. Este important de menționat că această variantă este recomandată doar femeilor care nu mai au uter, întrucât administrarea exclusivă de estrogen poate crește riscul de cancer endometrial;
*Terapia combinată estrogen-progestogen (TEP): în acest caz, estrogenul este asociat cu un progestogen (progesteron natural sau progestin sintetic). Această combinație este importantă pentru femeile cu uter intact, deoarece progestogenul are rolul de a proteja mucoasa uterină de efectele potențial nocive ale estrogenului administrat pe termen lung. Astfel, terapia combinată oferă echilibru între beneficiile hormonale și siguranța administrării.
Experții de la Clinica Mayo recomandă principiul dozei minime administrate cât mai puțin timp posibil. Potrivit ghidurilor actuale, terapia hormonală oferă cele mai bune rezultate atunci când este inițiată înainte de vârsta de 60 de ani, ideal în primul deceniu de la instalarea menopauzei. Chiar dacă tratamentul hormonal pe termen lung poate presupune anumite riscuri – în special de natură cardiovasculară sau oncologică – cercetările recente au demonstrat că, atunci când este început în perioada optimă (perimenopauză sau menopauză timpurie), beneficiile pot depăși aceste riscuri pentru multe femei. Alegerea tratamentului trebuie făcută individual, luând în calcul istoricul medical, factorii de risc și preferințele personale ale pacientei. „Menopauza face parte din parcursul natural al fiecărei femei. Dar cunoașterea acestui fapt nu diminuează impactul real asupra vieții cotidiene. Corpul și mintea traversează provocări semnificative care pot afecta profund calitatea vieții. Vestea bună este că medicina modernă oferă numeroase soluții pentru a atenua dezechilibrele hormonale și a restabili confortul fizic și emoțional.”, a conchis dr. Lynn Pattimakiel.