Florin Tănăsescu
Problemele președintelui interimar se întețesc pe măsură ce scade durata șederii sale la Cotroceni. Adică, o fi el președinte interimar, dar e vai și-amar de zilele lui. Cât despre nopți, astea-s și mai nașpa!
E drept, nu-i mai fredonează nimeni „La palatul Cotroceni, cântă cucuveaua”, dar surse din preajma clădirii ne-au șoptit câteva dintre frământările lui Ilie Bolojan.
Un exemplu ar fi că în puținele ore când doarme cu un ochi închis și cu ăl’lalt deschis, dom’ președinte aude voci.
„Și zici că-mi vinzi salcâmul ăla, Ilie?” e una dintre întrebările care-i sparg timpanul. Firește, oamenii citiți vor spune că asta e din Moromeții.
Da’ nu-i așa. Nea Bolojan e solicitat să dea înapoi silvicultorilor pensiile speciale, sporurile și câte-o garnitură de cherestea pe lună.
O altă țiuitură, și mai a naibii, e răcnetul: „Bolojaneeee, hai să consolidăm dreapta, mă!”.
La faza asta, primul om din stat sare ca ars, apoi își întreabă consilierii: „Stă-n vreo rână palatul și nu știu eu?”.
Răspunsul care-l liniștește cam 90 de minute: „E Mircea Lucescu, dom’ președinte. Are nevoie de un fundaș lateral-dreapta la Națională. Doar că..”
Pe nea Bolojan l-au pus pe gânduri aceste două cuvinte: „Doar că…”.
Și-uite așa a aflat că umbra Elenei din Troia de la Câmpulung Muscel plânge mai ceva ca Ana a lui Manole, că trebuie consolidarea dreptei prin țara asta.
Ei, și cum nația asta „de la Râm se trage”, cum zice cronicarul, și nea Ilie și-a adus aminte că se trage din PNL.
D-aia a luat în mâna stângă o lopată, în dreapta- o mistrie, apoi s-a-mbrăcat în salopetă.
Și, chiar îl coafează ipostaza asta!
De-atunci, Bolojan Ilie pune proptele chiar și la șoselele înclinate spre dreapta. Uneori, dacă vede vreun bețiv că o cotește spre stânga, îi frige un croșeu de dreapta de-i schimbă direcția.
La monumentele istorice încă n-a ajuns, prioritare fiind casele cu acoperișuri în „două ape”.
Și tot așa, până-o termina mandatul. Dar și după, că eșichierul politic trebuie consolidat indiferent de funcție.
Totul e să ai la-ndemână ceva beton, o lopată și-o mistrie.
Uite-așa se joacă țara: cu mistria și lopata, nu la stânga, cu-n croșeu de drepta…
Doi pași înapoi!
