George Marin
Chiar dacă a fost de mai mică amploare, cu doar două țări invitate, Trofeul Carpați pentru junioare I (fete născute în anii 2008 și 2009) și-a dovedit utilitatea pentru verificarea stării handbalului nostru feminin juvenil. Din păcate, nu pierderea finalei și, implicit, ratarea cuceririi trofeului trebuie să îngrijoreze, ci căderile din timpul jocului. Desigur, timpul avut la dispoziție pentru pregătire comună a fost scurt, doar câteva zile, deoarece fetele veneau după încheierea primei runde a turneelor semifinale ale campionatului categoriei de vârstă. Totuși, este de presupus că selecționerii vor avea mai mult timp la dispoziție pentru pregătirea competițiilor majore internaționale. Cum altfel se poate obține omogenitatea echipei, a relațiilor de joc indiferent de componența „7”-lui aflat pe parchet?
Echipa A a României (antrenori: Alin Bondar, Ștefan Birtalan jr. și Luminița Huțupan-Dinu) a demonstrat destule lucruri bune, dar și deficiențe. Primul meci, disputat împotriva echipei B, a fost echilibrat până spre mijlocul părții secunde, deși logica ar spune că diferența ar fi trebuit să fie mai clară. Dar, acest echilibru dovedește că există o apropiere valorică între cele 32 de fete înscrise pe foaia oficială, doar situația de moment în joc dictând crearea diferenței. În meciul contra Serbiei – unul cu foarte multe eliminări (9 România și 6 Serbia) și cu multe momente în care medicii au intrat pe parchet – echipa noastră s-a apărat destul de rău în zona din stânga, meteahnă sesizată și la echipa B. În plus, sârboaicele au aruncat relativ ușor de la linia de 9 metri, opoziția aproape lipsind. Atacul nu a avut inventivitate în primul sfert de oră. Intrarea Sarei Istrate a înviorat jocul echipei noastre, ajungându-se mai ușor la linia de 6 metri pentru gol marcat sau pentru obținerea penalității de la linia de 7 metri. Dar randamentul aruncărilor de la distanță a fost unul sub cerințe. Finalul meciului a marcat o cădere, însă diferența de trei goluri cu mai puțin de două minute înainte de final ne poate duce cu gândul la o- totuși nescuzabilă- relaxare prematură. Cădere lentă, dar constantă, a fost în ultimul joc al turneului, împotriva Poloniei. Meciul s-a pierdut de la cinci goluri avans (23-18, min. 37). Nu a părut să fie vreun motiv fizic, ci, mai degrabă, modificările făcute în echipă, chiar dacă a fost necesar ca fiecare fată să joace. Totuși, în meciul contra polonezelor, echipa noastră a demonstrat o mai bună eficiență în aruncările de la linia de 9 metri, cât și de pe extreme. Desigur, au mai fost și alte lucruri de corectat, dar acestea rămân în gestionarea antrenorilor. De altfel, într-un scurt dialog purtat la finalul competiției cu Remus Drăgănescu, acesta făcea remarca: „Sunt câteva fete de perspectivă, dar ele nu au avut necesara rezistență fizică în joc pentru a termina învingătoare. Din păcate, și asta este valabil pentru ambele echipe, jocul în apărare lasă de dorit atât în ceea ce privește tehnica individuală, cât și cea colectivă. Am mai observat o problemă: în atac nu am avut procedeele cele mai clasice, nu am jucat, să zic așa, după abecedar. Sunt premise ca unele dintre ele să devină jucătoare de liga națională, dar prea puține au excepția în ele. La- au fost doar trei) și jucătoare peste 1,82-1,85 metri, de perspectivă”.
Echipa secundă (antrenori: Gabriela Artene și Marinela Tomoiu), ale cărei componente se pregătesc la Centrele Naționale de Excelență de la Râmnicu Vâlcea, Bistrița și Baia Mare, a fost egala echipei Poloniei timp de 45 de minute. Finalul a trădat-o, primind câteva goluri pe contraatac, momente în care replierea a lipsit cu desăvârșire. Acestea s-au adăugat altor goluri primite ușor prin pătrunderi la semicercul mic pe culoarele oferite cu o nedorită generozitate. În ultimul meci, contra Serbiei, România B a avut avantaj la pauză, un gol, deși circulația balonului a fost lentă, prima angajare a pivotului s-a petrecut abia în minutul 25, iar extrema dreapta nu a existat. La reluare, o serie de 6 goluri marcate de sârboaice în primele 6 minute au arătat cât se poate de clar încotro se îndreaptă victoria.
În prima echipă a României a evoluat și o jucătoare de la Clubul Sportiv Județean Prahova, Delia Roșu. Ea joacă în poziția de centru, coordonator al atacurilor. Asta nu a împiedicat-o, în primul meci, să înscrie prin două pătrunderi. În al doilea meci, Delia a suferit o accidentare care a ținut-o pe bancă o bună parte din timp. Însă, în partida de duminică, ea a arătat mai mult aplomb și mai multă inventivitate decât în partidele anterioare.
Și alte fete ridicate în Prahova au fost prezente în cele două reprezentative ale României, la Plopeni. Portarul Elena Coșerea-Pîtiu, acum la CSM București, și extrema dreapta Diana Lefter au jucat pentru România A, în timp ce interul dreapta Mariah Livadaru și centrul Daria Radu, care se pregătesc la Centrul Național de Excelență de la Râmnicu Vâlcea, au fost componente ale echipei B.
De menționat inspirata programare a turneului în sala de la Plopeni, care a atras destui spectatori în această perioadă premergătoare Sărbătorilor Pascale.
Rezultate:
România A – România B 34-29 (14-14), Polonia – Serbia 35-28 (18-12), Polonia – România B 39-36 (19-18), România A – Serbia 32-31 (16-12), Serbia – România B 33-25 (15-16), Polonia – România A 35-33 (15-18).
Clasament: 1. Polonia, 2. România A, 3. Serbia, 4. România B.
Trofeele turneului:
Trofeul Carpați: Polonia;
Golgeterul turneului: Denisa Filip (România A) – 20 de goluri;
Cel mai bun apărător: Lena Mrozek (Polonia);
Cel mai bun portar: Sara Constantin (România B);
MVP – ul turneului: Sara Maria Istrate (România A).
Oficialii Turneului: Marian Mărgărit (Supervizor), Lucian Condruț, Marina Agliceriu, Ștefania Ghiță, Gabriela Enache, Andreas Năstase, Ștefan Vîlcu, Mihaela Grădișteanu, Andreea Stoica, Darius Badea, Fabian Soare (toți din Prahova).
